Am stabilit deja că şcoala românească e cea mai bună din lume. Şi suntem mândri nevoie mare că avem hoarde de absolvenţi de facultate, de nu mai are cine să-ţi coasă o pereche de pantofi mai vechi. Dar poate cineva să mă lămurească de ce foarte mulţi notari, avocaţi, jurişti sau chiar judecători au o mare problemă cu fracţiile? Cum ar fi nimicitorul raport de 2/8? Că încercam zilele trecute să conving o domnişoară notar că ar fi mai simplu să vorbim de un sfert şi nu de două optimi…

Ianuarie 2009:

Vand apartament in zona Piata Romana, 2 camere, semi-decomandat, 2/4 lift.Bucuresti.  100000E nediscutabil.

Martie 2010:

70000E NEDISCUTABIL !!! 52mp, 2/4, 2 cam., semi-dec., lift,boxa, 2 balcoane, 1 camara, 1 sifonier incastrat in perete.

August 2010:

SE RIDICA LA 85000E USOR NEGOCIABIL.

Dacă vreţi să cumpăraţi, îl găsiţi pe proprietar aici. Dar grăbiţi-vă, a citit în ziare că piata imobiliară e în dezgheţare şi precis urcă preţul. Urcă până la marginea prăpastiei.

Cabana de 3 camere la numai 27.000€. Perfectă pentru atunci când vreţi să faceţi 4-5 ore până la Braşov si apoi încă 6 înapoi la Bucureşti.

Sâmbătă dai o ştire că se va construi o mirifică statiune turistica pe litoral, apoi mai bagi o ştire că lumea se agită să cumpere terenuri în zona şi marţi spui, mai pe şestache, că e ţeapă şi că nimeni nu va investi acolo.

Cât o costa un advertorial din ăsta? Nu de alta, dar am nişte teren prin Giurgiu şi vreau să îl vând ieftin, că se construieşte un aeroport acolo, o clinică privată şi un cartier rezidenţial. Sper să nu se prindă nimeni, că e o idee originală de-a mea.

Zilele astea caut sa ma mut, si vizionez tot felul de pesteri, care mai de care mai ciudate. Am ajuns la un corolar: daca e la bulevard, e mobilat excelent, dar nu poti sta cu geamul deschis de praf si zgomot; daca nu e la bulevard e mobilat jalnic.

Am observat insa o particularitate a apartamentelor in rezidentiale noi. Nici unele nu au debara. Sau o camera/crevasa in zid unde sa pot pune chestii gen incaltarile de iarna, aspiratorul, mopul, sticlele de cola si bere, alte prostii.

Serios ca nu ma prind. Cui folosesc apartamentele cu camere exagerat de mari, dar fara a fi proportionate logic si decent? Stiu de ce austriecii sau nemtii nu au debara, la ei nu prea exista praf, nu e nevoie de aspirator, si nici nu au nevoie sa faca provizii in debara, pentru ca au la fiecare colt un magazin cu de toate. Dar noi?

Cei cu memoria lunga probabil mai tin minte cum, la inceputul anului, mai prin ianuarie, admiram talentele videoimobiliarului Costy Pirvu aici. Nu voi insista asupra tehnicilor de vanzare absolut adorabile ale domnului agent imobilar ci ma voi apleca putin asupra comentariilor care se invarteau intre “scump, doamna, scump” si “carlig de agentie”. Rautacismele comentatorilor au fost spulberate de domnul Pirvu nici doua luni mai tarziu cand, de ziua femeii, acesta ne anunta triumfator urmatoarele:

videoimobiliarul Costy Pirvu a scris Luni, 8 Martie 2010, 1:08 am

Citeşte mai departe »

"Din surse sigure am auzit – sunt şi membru în PSD Ilfov – că de anul viitor – mai cresc preţurile, ieşim din criză şi n-o să mai vând nimic acum. O să mai suport până la anul. Surse sigure am avut şi când a venit criza. Tot din PSD, oameni cu valoare mi-au spus înainte de alegerile locale din 2008, dar n-am crezut. Eram prea aerian şi am crezut că aberează, să ne sperie: «Vine criza, n-o să se mai vândă terenuri. Scăpaţi de ele»".

Un material foarte bun despre samsarii de terenuri din jurul Capitalei, găsit la Alex.

O ştire mişto ce va trece aproape neobservată de presa din România: Casa de Insolvenţă Transilvania a propus planurile de reorganizare pentru Leonardo şi Flanco, firme aflate în insolvenţă. Şi s-a asigurat că vor fi votate, aşa că din toamnă vom avea două sereleuri curate şi uscate. Mă rog, aflate într-o reorganizare ce va dura trei ani de zile, dar funcţionale şi fără datorii. Da, aţi înţeles bine, legea insolvenţei permite unei firme aflate în căcat până la gât să se ridice, să păşească mândră, fără urmă de pată sau miros.     Leonardo avea datorii enorme în momentul intrării sub umbrela insolvenţei, adică acum aproape 6 luni. Suma oficială a fost stabilită la 90 de milioane de euro, din care 10 către stat. În astea 6 luni, datoria către stat a crescut la ‘fo 16 milioane. Acum, conform planului de reorganizare, Leonardo îşi va plăti datoriile către bănci (parţial), către salariaţi şi o parte din cele către stat. Atât. Adică aproximativ 10 milioane de euro. Din 90, să nu uitaţi. Fabrici mici de încălţăminte sunt în faliment datorită creanţelor neîncasate de la Leonardo, în schimb primesc o poziţie onorifică în acest plan de reorganizare: “Totuși, avantajul față de restul creditorilor chirografari constă din menținerea colaborării cu un partener comercial care va continua să genereze venituri din livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii corespunzătoare.”

Haios e că fiscul a stat şi a belit ochii cum Leonardo şi-a crescut datoriile faţă de el de la 10 milioane la 16 milioane (diferenţa provine în mare parte din TVA neîncasat) şi acum o să primească, conform planului de reorganizare, ceva praf de pe tobă. A, şi un imobil de la Oradea pe care departamentul de imobiliare al fiscului îl va valorifica cât se poate de avantajos…

Flanco avea datorii de aproximativ 70 de milioane de euro. În urma planului de reorganizare va plăti statul integral (o sumă mică), salariaţii (tot o sumă mică) şi 84% din datoria faţă de bănci. Total? 10 milioane de euro. Restul? Să trăiască, să înflorească… Legea insolvenţei a apărat bietul serele în faţa creditorilor hrăpăreţi şi l-a scutit de  plata a 60 de milioane de euro către furnizori şi alţi parteneri de afaceri. Care, tot aşa, vor avea numai de câştigat dacă retailerul de electronice/ electrocasnice îşi continua activitatea, având o poziţie favorizată în viitoarea colaborare, blah blah blah, blah blah blah…

Cam atât. Aştept toamna, că vreau să le fac cinste băieţilor destepţi: de la Flanco îmi iau o plasmă,  de la Leonardo  îmi cumpăr o pereche de italieneşti de lac cu botul în sus, d-aia de 300 de euro.  Să mănânce şi gura lor…

PS: ar mai fi multe de spus despre cum a aşezat lucrurile Casa de Insolvenţă Transilvania pentru a se asigura că planurile de reorganizare vor fi votate, dar ce sunt eu, vreun analist economic să-mi dau cu părerea?

Update: s-a votat. E bine. Link

Articolul aparut ieri pe hotnews mi-a adus aminte de o discutie recenta de pe blogdebucurestean, ambele dezbatand problema distantei minime legale intre cladiri si a ororilor urbanistice produse de incalcarea acesteia.

Ar fi pacat sa trec mai departe fara da Cezarului ce-i al Cezarului si anume premiul pentru recordul in materie, prezentat in imaginea de mai jos.

Spectacolul are loc in cartierul Vitan iar blocul care face un marcaj tupeist casei din vecinatate este orientat cu balcoanele spre calcanul acesteia, la o lungime de brat distanta. Acest fapt nu sfideaza doar niscaiva reglementari urbanistice ci si orice urma de bun simt. Imaginea vorbeste de la sine dar nu inchei inainte de a ma intreba cam care ar fi profilul psihologic al eventualului cumparator de apartament cu ferestrele obturate de un zid vopsit in rosu carmin.

Ţineţi minte staţiunea Terra de pe litoral? Nu? Presa vorbea în 2007 de o investiţie de 200 de milioane de euro într-o staţiune  cu hoteluri de 13 etaje, heliport şi teren de golf pe malul mării, situată în localitatea 23 August, ce ar fi urmat să fie finalizată în 2010. Cum timpul a trecut şi balonul cu staţiunea Europa din Corbu s-a spart, vechea abureală cu Terra ocupă din nou primele pagini ale presei româneşti. Aşa că nu mai staţi, cumpăraţi rapid teren în 23 August până nu i se înzeceşte valoarea!