.

Am urmarit in ultimele zile talkshow-uri politice din “tara lui Mitica” pe tema alegerilor americane. Cu aceiasi impaiati analisti, pedaland pe aceleasi teme vechi. Ca nu se poate sa iasa ceva din sita creierului lor imbacsit, obisnuit sa judece totul dupa cum merg lucrurile aici. Si cel mai greu e sa inteleaga ca schimbarea se poate face cu adevarat. Si nu intre esalonul doi si esalonul trei al PCR. Pot fi gasiti oameni noi cu studii, cu simt politic, cu charisma, cu priza la mase, oameni dispusi sa abordeze subiectele grele. S-a vazut in transmisiile din cursul noptii ca principala grija a americanilor este situatia economica. De aceea e nevoie de oameni ca Obama, nu politruci preocupati de situatia globala cum Romania a tot avut la carma. Mai trist e ca noi n-am gasit oameni noi si va trebui sa alegem tot din “copiii lui Ceausescu”, cu studii mai putine sau dimpotriva, doldora de doctorate dubioase, cu simt de sobolan care stie cand trebuie sarit in alta barca, cu apartenenta la clica, cu subiecte megalomaniace (autostrazi suspendate, mutarea Garii de Nord, canalul Dunare-Bucuresti, samd). Asteptarea (sau tranzitia, cum va place) se prelungeste pentru noi. Pentru ca ma indoiesc ca 30 noiembrie va fi o data memorabila prin prisma votului uninominal – ce sa alegi dintre un ciob si o oala sparta?

Pentru America, insa, e o noua zi. O zi buna, cred eu.