Stau si citesc pe forumul Softpedia despre complexul Planorama:

.

“blocurile sunt inclinate. sau cel putin T3. asta e tare! ma gandesc ce
o fi mai important cada, gresia, parchetul, pemalitatile sau
posibilitatea ca blocul sa cada la primul cutremur.”
sau

“Cred că ideea cu ANPC este foarte bună. E clar că drepturile de
consumatori ale cumpărătorilor din T4 şi T1 au fost încălcate prin
faptul că n-au primit nici măcar acum proprietăţile pe care le-au
contractat, şi în mod sigur nu le vor primi nici anul viitor, şi nici
peste doi ani, şi poate niciodată. Şi drepturile de consumatori ale
cumpărătorilor din T3 au fost încălcate, chiar dacă ei îşi vor primi în
cele din urmă proprietăţile – dar fără a se respecta calitatea şi
termenele prevăzute în contracte. Eu merg mai departe cu procedura pe
care am demarat-o, dar mă voi adresa şi la ANPC, pentru că nu trebuie
evitat nici un demers care se poate dovedi util la un moment dat”
sau

“Mint, mint, mint.

Am participat la intalnirea de acum 3 saptamani in care spusesera ca cei din T3 vor incepe sa se mute intr-o saptamana, doua.

Toata lumea era f entuziasmata de ce raspunsuri primea.

Eu

zic ca maine sa ii puneti sa va dea in scris ca daca nu vor respecta ce

promit sa ofere ceva alternativ ca o compensatie de neonorare a unor

promisiuni.

Eu am facut cu ei acest lucru si nu au avut curaj. Le-am

spus ca nu voi rezilia contractul din T4 si sa stabileasca ei ce data

vor de finalizare, iar in caz de nerespectare suma pe care le-o mai

datorez sa se stearga.

Si ce credeti?

Sunt niste …

Nu au termene de finalizare pentru niciun bloc.

Cine va ramane in acest proiect va avea mult de suferit.”

............

Imi aduc aminte ca atunci cand a fost lansat proiectul Planorama, 2005 sau 2006, un prieten a dat buzna la biroul de vanzari al Neocasa instalat pe platforma viitorului complex de lux (cum altfel…).  Omul locuia linistit intr-un bloc comunist dintr-o zona semicentrala, dar visul lui era sa stea intr-un bloc capitalist la periferie. Asa ca a ales Planorama, ca avea in frumoasele poze cladiri inalte ca-n Manhatan.  Si s-a conversat el cu mesterii salesmani de la companie, a luat vraful de materiale publicitare pe care i l-au dat aia si s-a dus la nevasta.

- Uite, draga, contractam un apartament aici si la sfarsitul lui 2007 suntem mutati, e un ansamblu modern, locuri de parcare subterane, acces controlat, magazine, club, tot ce-am visat vreodata. Ce zici?

Nevasta-sa visase dintotdeauna sa se mute la Paris, nu in Doamna Ghica, asa ca valul de entuziasm starnit de prietenul meu s-a lovit de un tarm stancos.

- Mda…

- Si putem sa luam un apartament la ultimul etaj, am avea o panorama extraordinara, nu ca aici, stam cu ochii in blocul vecin,  facu el din nou valuri.

- Nu-mi place la ultimul etaj, reteza doamna entuziasmul excesiv.

- Bine, luam la etajul unu, la doi, hai sa ne gandim totusi la varianta asta. Si incepe amicul Mihai sa-i arate sotiei brosurile cu poze, planurile apartamentelor, lista de preturi si situatia rezervarilor.

-Da’ un contract, zice ea, cand vedem?

-Pai il sun maine pe agent si ii zic sa mi-l dea pe mail.

-Mda, sa vedem contractul. Si doamna s-a retras in alte activitati casnice, nelasand loc de alte discutii pe tema data.

A doua zi, Mihai s-a intalnit cu noi si ne-a impartasit  planurile de mutare,  parte a unui plan mai mare de a-si schimba viata. O piedica vedea in calea lui: incapatanarea sotiei. Ea obisnuia sa purice toate initiativele lui, sa ceara detalii si sa gaseasca nod si-n papura.  Primise intre timp pe mail de la Neocasa draftul de antecontract de vanzare cumparare si-l trimisese si sotiei. Mihai, inginer, adica om simplu, vedea totul foarte clar: proiectul Planorama era dezvoltat de o firma mare si serioasa – cine si-ar fi permis altfel sa cumpere un asemenea teren si sa se apuce de un ansamblu de zeci de milioane de euro; iar firma care promova vanzarile, Neocasa, era de asemenea foarte cunoscuta,  angajatii salesmani purtau tot timpul cravata – dovada suprema de seriozitate pentru un inginer.

Intors acasa, Mihai si-a gasit sotia cu contractul scos la imprimanta in fata si cu un marker rosu in mana. In primul moment, prietenul meu a fost sufocat de bucurie: iata ca initiativa lui era luata in serios. Totusi, paginile insangerate de marker il avertizau ca ar putea fi o problema.

- E ceva putred in Danemarca? intreba temator.

- Ar fi vreo douazeci de chestii, raspunse zbirul. Si-i intinse contractul.

Mihai a citit siderat ce incercuise sotia.  Modalitatea de plata – ajungeai sa le dai banii inainte ca imobilele sa fie gata, penalitati doar pentru clienti daca nu respectau intocmai termenele de plata, probleme legate de racordarea la utilitati etc etc etc. In plus, era nemultumita ca in contract nu sunt mentionate spatiile verzi si clubul!!! Hotarat lucru, femeia asta nu vroia sa se mute.

Si ca sa scurtez povestea, Mihai s-a conversat in zilele urmatoare cu salesmanii de la Neocasa, incercand sa obtina lamuriri pentru punctele fierbinti din contract. Oamenii aveau, insa, explicatii pentru toate cele. Mai putin insa pentru ultima obiectie ridicata de sotie (care, am uitat sa va spun, era avocata). In contract, se rastea ea, nu scrie nicaieri ca dezvoltatorul se obliga sa termine imobilele.  Asta a fost punctul care i-a facut pe cei de la Neocasa sa-l trimita la plimbare pe Mihai, iar pe amicul meu s-o boscorodeasca o buna perioada de vreme  pe nevasta-sa ca nu vrea binele si fericirea familiei.

Final la povestea asta nu exista. Toata gasca de prieteni  merge acum la Mihai acasa cu contractul in mana, cand au de facut o afacere imobiliara. Cucoana acra ne primeste pe toti, ne priveste de sus, facandu-ne sa ne simtim mici, mici de tot, noi astia fara studii juridice. Noi tinem privirea in pamant si nu cracnim nici la cele mai neauzite obiectii.  Ea cred ca se simte ca Musat, Ana Diculescu si Johnny Cochran la un loc. Doar ca noi o privim ca pe Mafalda, prezicatoarea cu glob de cristal acasa.

LE: Asta e de pe un site strainez care sfatuia acu’ trei ani cumparatorii sa vina in Romania si sa achizitioneze apartamente in Planorama, ansamblul din centrul Bucurestiului,  pentru un over 400% return on investment translating to a very healthy 17.8% return annually:

Aimed squarely at the need for quality middle class residential housing, Planorama is a state-of-the-art city centre development of luxury apartments starting from just 52,000€. Located in the Doamna Ghica area of the city centre, Planorama sits on the corner of “Heliade intre VII”.  Covering some 18.000 sqm, the Planorama development comprises four buildings of 15 floors each with approximately 1104 well-proportioned apartments of 1, 2, and 3 rooms.  Each building enjoys a central piazza, and is surrounded by manicured gardens set in parkland with safe pedestrian zoned walkways.  In addition to the onsite country club and fitness centre facilities available to residents, ground level areas designed as commercial space will only serve to improve the availability of local amenities.

Sursa aici.