Toate studiile facute in ultimul timp insista asupra faptului ca romanii sunt foarte preocupati de conceptul de “proprietate” si ca dorinta lor cea mai fierbinte e sa-si cumpere o locuinta.  Sunt de acord, e subiectul zilei, al saptamanii, al anilor trecuti si – probabil – al celor ce vor veni. Sa stai cu chirie e umilitor, doar ai invatat din mosi- stramosi ca trebuie sa faci o casa, un copil si sa sadesti un pom. Neaparat in ordinea asta.  Si ca sa nu tradezi datina, te bagi la credit. Pentru un hogeac in Bucuresti, fie in Rahova, fie in Vitan (un fel de Primaverii al middle-management-ului), te inhami la 20-25-30 de ani de tras, fara sa stii ce-ti rezerva viitorul. Familia e multumita, acum esti legat de glie. Scad preturile si tu ai de platit 400.000 de euro (cu tot cu dobanzi) pentru un cotet care costa anul trecut 180.000 de euro iar acum face maxim o suta de mii?  E in regula, nu te panica, esti proprietar. Si toata lumea stie ca ai facut ce trebuia sa faci, ce se astepta de la tine. Tampeniile sunt chestiile  pe care le comit aia care nu respecta regula; cand toata lumea face acelasi lucru, e ok. Amintiti-va de Caritas, erai atipic daca n-aveai lovele bagate acolo, ceilalti erau cetateni normali si onesti care faceau ce se cuvenea:  investeau intr-o afacere sigura cu profit garantat. Logic, nu?

Ma rog, nu despre flerul proverbial al romanului doream sa vorbesc. Nelamurirea mea sta in alta parte: daca iti doresti asa mult un lucru, iti amanetezi viitorul pentru el, vorbesti toata ziua despre asta, de ce mama dracului il tratezi (dupa ce devine proprietatea ta) cu atat de multa lipsa de respect/ dragoste/ interes?  De ce vopsesti fatada casei in roz?  De ce iti pui jaluzele verticale, ti-e dor de birou?  De ce ai atat de multa gresie si faianta in casa, e mausoleu? De ce in living tii o mizerie de lustra de 70 cm, chiar crezi ca o sa arate ca la Versailles?  Romburile alea aplicate pe casa sunt simboluri masonice, esti in loja? Gardul de beton de 2.5 metri inaltime face parte din linia defensiva Maginot?  Si combinatia de fier forjat cu placi de policarbonat crezi ca e o chestie stilata, aduce a proprietate din Toledo?  Nu era misto sa consulti un arhitect si/ sau un designer de interioare?  Ce sunt aia? Arhitectul e ala care ti-ar fi putut desena casa in asa fel incat sa nu creada toti prietenii tai ca te tragi din Toflea sau Strehaia.   Designerul de interioare e omul care ar fi putut sa-ti spuna cum sa faci chichineata aia de apartament sa nu arate a sala de asteptare pentru clasa a II-a.  Si daca va ganditi ca sunteti autodidacti in amenajari interioare, am un sfat: renuntati dracului la colectia Casa Lux, Casa Mea sau Domus-  nu e nimic de vazut in ele. Apartamentele si casele pozate acolo sunt in general ale unor cretini care isi afiseaza sticlele de Martini si Chivas (pentru neinitiati: asta e un whisky pentru taranii fara gusturi, ieftin, facut peste tot in lume mai  putin in Scotia), canapelele de piele cacanie Mobexpert, tablourile cumparate din hypermarketuri si televizoarele cu diagonale kilometrice.

Si m-am oprit.  Ca ma cheama sotia sa vopsim un perete maro in dormitor. Si apoi punem pe el trei tabloute din alea cu insertii metalice, cu peisaje. Si o lingura de lemn, traditionala de pe DN1 – Valea Prahovei.  Jos, in colt, avem o statueta originala africana Made in Thailand reprezentand un negru cu o mataranga sculptata fenomenal, ne-au zis aia care ne-au dat-o cadou s-o tinem in dormitor, ca face bine la fertilitate.  Si cand terminam, ma duc in living, deschid barul – vitrina atent, sa nu daram bibelourile, si scot un lichior de cirese nemtesc si-mi torn un paharel cu mare grija, sa nu patez persanele de la mama. Hai noroc, weekend placut!