Stirile din ultima perioada anunta scaderi semnificative pe piata inchirierii spatiilor de birouri, traduse prin chirii diminuate considerabil si dezvoltatori care stau cu cladirile goale in asteptarea chiriasilor. Daca ne uitam insa in urma cu cel mult un an, un an si jumatate, peisajul arata cu totul diferit. In 2007 si chiar 2008, pana spre mijlocul anului, toate cladirile de birouri, indiferent ca erau clasa A, B sau C erau inchiriate in proportie de aproape 90 % inca din faza de constructie a structurii, pretul pe mp nu prea se negocia si oricum marja de discutie era destul de mica, astfel incat companiile in curs de infiintare, relocare sau extindere se aflau la mana dezvoltatorilor imobiliari. Pentru cladiri intregi de birouri din nordul capitalei corporatii mari au semnat contracte de inchiriere ferme pe o perioada de 3-5 ani si cu o valoare a chiriei pe mp raportata la o piata in care nu se vorbea decat de crestere. Mai mult decat atat, dezvoltatorii obisnuiau sa impuna si penalitati in cazul denuntarii contractului inaintea expirarii duratei de 3-5 ani, cuantumul acestora fiind egal cu valoarea chiriei ramase pana la finalul contractului. Cu alte cuvinte, pe langa chiriasii care pleaca lasand cu ochii in soare si cladirile goale pe dezvoltatori sau cei care isi renegociaza la sange chiria, exista si unii captivi, legati ani buni de acum incolo de contracte care le sunt defavorabile. Fireste si acestia pot convoca pe proprietar la o discutie, dar raporturile de forta vor fi cu totul altele pentru ca dezvoltatorul va fi in continuare cel care va decide daca are motive sa renunte la beneficiile unei clauze contractuale care il avantajeaza. O alta varianta care ii ramane chiriasului in aceasta situatie este sa subinchirieze o parte din spatiu (daca are astfel de spatiu excedentar) pentru o chirie ce va fi mai mult ca sigur sub cea pe care o plateste el proprietarului, dar asa va reusi macar sa diminueze usor pierderea.