Iata un anunt interesant, dovada a faptului ca piata imobiliara se rafineaza si sita cerne, doar cei mai buni si mai merituosi evlaviosi vanzatori putand spera sa razbeasca. Se da una bucata familie care “nu a poftit la lucruri pe care altii le au” si care (scuzati stangacia, ea apartine cucernicului autor) “nu a citit toate reclamele care le-a primit in cutia postala” si mai ales care ”nu a avut dorinta de imbogatire peste noapte“. Pana aici nimic suspect, avem de a face cu o familie care e constienta de faptul ca “trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant” si care e fericita pentru ca “nu a mostenit genetic vreo boala incurabila“.

Totusi care-i problema? Onesta noastra familie de oameni cu frica lui Dumnezeu care-si cunoaste lungul nasului se pare ca a picat in pacatul trufiei, reusind sa-si pedepseasca venitul lunar de 800 RON cu care este binecuvantata cu niscaiva datorii pentru constructia acestui modest  P+2 cu o amprenta la sol de doar 300 mp. Cand au realizat ca “am facut greseli iar cea mai drastica a fost ca am avut incredere in unii din confratii nostri care ne-au inselat si care nu ne-au dezvaluit toate riscurile la care ne-am expus si care s-au activat” si jenati fiind probabil de faptul ca micul lor camin inca neterminat risca sa umbreasca edificiile cu care se invecineaza, respectiv Catedrala Tineretului si Primaria Costinesti, bravii nostri crestini au pus casuta la vanzare. Desi imobilul este “dat la agentii de peste un an“, cumparatorii se incapataneaza sa nu se arate. Desperate times call for desperate measures, asadar oamenii s-au decis sa ceara un pret traznet, “sub pretul pietei”: numai 200.000 euro iar gasitorului de cumparator de minuni un comision pentru deranj.

In incheiere dam cuvantul cumpatatului cap de familie: “Suntem putin invinsi dar avem speranta in Dumnezeu care ne iubeste.” Si in randul celor ce se intampla sa citeasca acest anunt disperat s-ar putea naste “putina” uluiala dar si certitudinea ca Dumnezeu nu bate cu parul.

devanzare