Fara trotuar

O să-mi spuneţi că nu e corect titlul, că nu mai există industrie acolo. Perfect adevărat. Dar arată că şi cum ar fi încă o platformă industrială. Fără trotuare, fără treceri de pietoni, fără locuri de parcare, fără semafoare şi fără logică. Plină de camioane, de şantiere, de şantierişti. O zonă abandonată de primărie. Să le luăm pe rând.
Strada Fabrica de Glucoză. Porneşte din Barbu Văcărescu şi se termină în Şoseaua Petricani. Nu are trotuare. Cei care lucrează în Aerofina sau în celelalte clădiri de biznis ar trebui să se descurce. Să muncească mai mult şi să-şi cumpere maşină, nu să meargă pe jos ca ultimii papagali, nu?! Apoi să şi-o parcheze pe un maidan plin de noroaie, că locuri de parcare pauză… Trecerile de pietoni sunt două (parcă), prost semnalizate. Noaptea e o adevărată aventură să le foloseşti, asta şi datorită iluminatului public precar. De câinii vagabonzi din zonă să nu mai pomenim, că ăsta e trademark-ul întregului Bucureşti.

Strada/ bulevardul Dimitrie Pompei. Sau Pompeiu, mă rog. Aici e micul Beirut. Din martie până în octombrie vezi cele mai frumoase furtuni de nisip şi praf. Şi nu există reguli de circulaţie, exact ca în Beirut. Pe linia de tramvai, pe contrasens, orice e permis. Aglomeraţie dimineaţa, la prânz, seara.
Aici există trotuare pe domeniul public, dar dezvoltatorii imobiliari au uitat să le includă în planuri (vezi Iride). Parcarea e permisă oriunde, pe trotuar, pe spaţiul verde, în buza intrării, oriunde.
Accesul în Petricani e greoi, intersecţia respectivă fiind scenă unor numeroase tamponări. Un semafor inteligent ar gestiona întrucâtva situaţia, dar cum nimeni nu e în stare să dea o vopsea pentru trecerea de pietoni e inutil să mă aştept la chestii mai complicate

Şoseaua Petricani intersectează linia ferată, unde geniile absolvente de Politehnică/ Telecomunicaţii în transporturi au pus la punct o barieră sigură, gândită să protejeze conducătorii auto de pericol. Drept pentru care bariera coboară cu douaj’ de minute înainte de trecerea unei locomotive care o freacă cinci kilometri în sus şi cinci în jos. Astfel, poţi aştepta şi 40 de minute ridicarea barierei dacă jobul sau proasta inspiratie te-au adus în zonă.

Chiriaşi de primă mână ocupă clădirile din zonă şi aduc în fiecare zi mii de oameni la muncă . Coca Cola, Raiffeisen, Vodafone, Nestlé, Orange, Cosmote, Porsche, Genpact, JTI, şamd. Statul încasează o gălăgie de bani de la ei şi nu numai. Dezvoltatorii imobiliari plătesc sume importante în buzunarul autorităţilor locale. Cu toate astea, zona e abandonată. În ani de zile singurul proiect finalizat a fost podul peste calea ferată. În rest, nimic. Şi mă gândesc: când negociezi un pachet salarial cu una din firmele astea, înafară de bani, maşină, asigurări de sănătate la o clinică privată şi abonament la clubul de fitness, poţi cere şi o bucată de trotuar? Să poţi merge pe jos, dacă vrei? Să te bucuri de o zi frumoasă de primăvară? Sau să ajungi la staţia de metrou/ tramvai fără să te umpli de noroi sau praf? Nu se poate? Ştiam eu…