Care credeţi că e rostul acestui blog? Rămâne cineva cu o idee după ce lecturează două, trei postări de aici? Negociază mai abitir? E mai atent la acte, la vecinătăţi, la finisaje? Că eu sunt zdruncinat în credinţa mea că aş face ceva util scriind aici. Şi vorbesc serios. Am trecut cu uşurinţă peste faptul că mulţi consideră că principala caracteristică a acestui blog e amuzamentul. Poate aşa e, îmi este (şi mie, şi celor ce mai scriu aici) mai uşor să atrag atenţia asupra unor probleme glumind, că nu am stofă de analist să mă încrunt şi să scriu răstit. Problema apare când văd că unii citesc o postare aici, se veselesc şi apoi cumpără fără să negocieze, fără să-şi pună alte probleme. Ca la market. O cutie de lapte UHT – 4.2 ron. Atât costă, atât plătesc. Cât costă un apartament aici? 228.000? Plus TVA? Bine, plătesc. Ce contează că e la gri, ce contează că dezvoltatorul nu vinde decât etajele 1 şi 2, că aşteaptă să crească preţurile că să termine celelalte etaje? Tu te muţi în lux (fără gresie, faianţă, parchet, obiecte sanitare), pe Matei Basarab colţ cu Labirintului, unde fac ţiganii botezuri de pomină. Beton.
Ăsta e un exemplu. Alţii stau pe ţeavă să cumpere. Le simt un tremur nervos în voce, sunt gata să se întoarcă la vechile obiceiuri (“negociatul” în sus) dacă pare că piaţa se apreciază. Pentru că, se ştie, am ajuns la pragul de jos, acum preţurile vor creşte.

Deci, care e rostul acestui blog? Satiră şi umor? Sau nici atât?

LE: să nu uit, vă dau un pont: doamna Udrea a zis că face staţiune de lux la Marea Neagră, la Corbu. Aşa că daţi buzna să vă luaţi un teren acolo, va fi de vis, vă zic.  Super pont, profit garantat. Bine, vine cârcotaşul de Sorin şi-mi zice că doamna Udrea vrea să vândă terenurile prietenilor, de fapt, pentru că la Corbu s-ar amplasa scutul antirachetă şi armata deja a început să îngrădească suprafeţe mari şi să interzică accesul în zonă. Dar să nu-l băgam în seamă; a zis la televizor că o să fie staţiune acolo? a zis, deci cumpărăm!