Ieri am fost cu un prieten să vizioneze niște apartamente de închiriat. Nu povestesc despre agenții imobiliari, telefoanele aiurea și distracția aferentă, ci doar despre un singur proprietar de apartament. De fapt o familie de proprietari.

Ea, mică și neagră, probabil a 2 a generație de țigancă ce a părăsit coviltirul natal. El, român, maxim 1.60 m, îmbrăcat în trening cu dungulițe și ciorapi albi. Așteptau amândoi cu demnitate, în casa ce urmau să o închirieze.

Întrăm noi, vedem întâi o bucătărie destul de mică, cu un singur geam, la cca 2 m înălțime, dăm din cap mmmm da, ce frumos și dăm să intrăm în sufragerie. La care proprietara ridică o mână și ne oprește brusc. Deci aici, dacă intrați, o luați pe vârfuri, dacă nu, vă descălțați.

Am intrat pe vârfuri, am privit cu interes un apartament cu 2 camere semidecomandat, am ieșit pe vârfuri, am salutat și am plecat.
Voiam să folosim și toaleta, dar probabil negresa ne-ar fi trimis în boscheții de sub geam.
Să nu uzăm cumva vasul de WC.