Citind un articol destul de incoerent de pe imobiliare.ro mi-am adus aminte de cele doua reportaje excelente făcute de Academia Caţavencu în noiembrie 2008. Le puteţi (re)vedea aici: unu şi doi.

Dacă nu aţi avut până acum plăcerea/onoarea de a merge prin Pipera, e cazul să o faceţi. Veţi vedea unele dintre cele mai scumpe case construite în cele mai înghesuite locuri. Sau, cum spunea un prieten care a fugit mâncând pământul după locuit un an acolo, “dacă te chinui un pic poţi face pipi în toaleta vecinilor stând la tine în casă”, atât de aproape au fost construite. Casa de 150mp pe teren de 250mp, cu jumătete de metru lăsat până la gardul din lateral, dar cu spaţii generoase în fata casei, ca să se poată juca copiii.

Şi oamenii au cumpărat pe rupte. Asta arată cât de mişto e viaţa în Bucureşti. Orice, drum cu noroi, case construite prost, fără canalizare, fără gaze, cu miros de gratar, numai să nu mai stea în Bucureşti. Să nu mai audă vecinii găurind zi şi noapte câte ceva. Să nu mai audă apă scurgându-se prin ţevile comune. Să nu mai depindă de plata întreţinerii de către alţii pentru căldură şi apă caldă. Să nu mai audă manele. Să aibă loc de parcare.

Toate astea fac mai mult decât dezavantajele. Copiii nu pot ajunge acasă pe jos de la şcoală, pentru că nu există transport public. Nu există şcoli sau spaţii de joacă. În unele zone nu există magazine. Străzile sunt înguste. Trotuarele sunt ocupate de maşini. Drumul până acolo e un coşmar. Dar…nu e Bucureşti.