Spicuim dintr-un articol de pe money.ro:
Proprietarul unui apartament ANL cu doua camere, de 58 de mp din zona Baicului, construit în 2002, vrea sa se mute din apartament într-o vila spatioasa de 120 de mp si mai are nevoie de 75.000 de euro. Ca sa acopere cheltuiala, si-a scos la vânzare apartamentul pentru suma 80.000 de euro, negociabil.
Din ce tin eu minte, 80.000€ era pretul in 2008, pe vremea cand lumea avea bani sa isi puna si in cap. Altfel, pretul real pentru apartament ar fi cam 40.000€, dar nu ii spuneti asta proprietarului, lasati-l sa descopere singur bula imobiliară. Nu ii spuneti nici despre cat valoreaza cu adevarat o vilă.
Dupa ce a asteptat aproape trei ani receptia apartamentului cu doua camere de 52 de mp din Drumul Taberei, Maria B. l-a scos la vânzare si cere pe el 45.000 de euro, desi e constienta ca locuinta nu mai valoreaza atât. În toamna lui 2007 a platit un avans de 30% din valoarea locuintei si a facut un credit.
Constructia a inceput in 2007, sa presupunem. Trei ani mai tarziu apartamentul nu e inca gata. Ce spune asta despre constructor si despre calitatea constructiei? Ca s-a lucrat cu multa multa migala si atentie, nu? Sau ca lucrarile se intrerupeau periodic, pana mai facea constructorul rost de bani de la banci. Depinde pe cine ascultaţi. Dar sa nu disperăm si sa o ascultam in continuare pe proprietara:
„La vremea aceea, pretul era de 45.000 de euro. Atât vreau sa scot si eu acum, pentru ca nu mai avem nevoie de apartament. Nu vreau sa fac o afacere din asta, dar daca cineva mi-ar oferi 35.000 de euro, si pune el 10.000 în plus, l-as da si asa”, ne-a declara Maria.
Hmm. Dubios. A achitat un avans, a asteptat 3 ani si acum nu mai are nevoie de apartament? Adica ramane in continuare unde e, cu chirie sau intr-un apartament vechi?
Imi place tare de tot formularea “nu mai avem nevoie”. Cum ar veni, ne-am intins mai mult decat trebuia si decat ne permiteam si criza ne-a adus cu picioarele pe pamant.
Un business bun ar fi garsonierele de carton din ANLuri. Care au preturi promotionale, de 13-15-20 mii euro, dar care se vand la preturi de Monaco:
O super-afacere spera ca va face si un alt proprietar al unei garsoniere de 37 de mp din cartierul ANL Brâncusi pentru care cere 48.000 de euro. Daca ANL vinde la un pret standard de 407 euro pe mp, resprectivul proprietar vrea sa încaseze de peste trei ori mai mult: aproximativ 1.300 de euro.
)))) (nu te mai opresti din...
Este interesant ca in prezent, proprietarii care vor sa vanda, se sustin moral unul pe altul. Reclamele agresive ale dezvoltatorilor gen “cumparati acum ca pretul va creste” au disparut in sfarsit, dar sentimentul a ramas.
Probabil ca e vorba de oameni care au facut o singura ‘afacere” in viata lor, si nu pot sa inteleaga ca e firesc sa mai si pierzi.
Pe unii chiar ii inteleg, pierd foarte mult, munca pe 10-20 de ani.
in 2007-2008 o garsonoiera ajunsese sa se vanda cu 70.000 euro. Cei care s-au inhamat la credit pentru afacerea asta, o duceau destul de greu inainte de caderea pietei, dar in visele lor de investitori, chiar se credeau proprietarii unui bun de valoarea respectiva. Se simteau cumva ub siguranta.
Erau chiar siguri de sine, agresivi . Aveau comportament de parvenit cu opincile la bariera.
Acum nu mai sunt. Cu executorul bancar la usa si fara ‘avere imobiliara” se simt jefuiti. Si sunt.
Mi-au devenit mai simpatici, si nu e de mirare. Politetea lor a avut de castigat, poate si intelepciunea. Dar se putea si cu cei 7 ani de acasa, fara experimentul asta imobiliar.
Una este ce vor sa faca si una este ce reusesc sa faca, si eu vreaus a imi vnad dacia 1300 la 3000 euro, dar daca primesc 300 E pe ea sa spun bodaproste
Da… e un joc frumos pe piata imobiliara. Pe piata financiara cand se ajunge la o zona de asta cand pretul e foarte indecis (se cere mult si se ofera putin) analistii spun ca sunt sanse mari de schimbare de trend. Dar daca aiu in calcul ca deja apar investitori de criza care incep sa cumpere terenuri din stop loss-ul vechilor investitori (la preturi mici), ca piata materialelor ajunsese in urma cu ceva vreme la 50% fata de 2008, iar mana de lucru pe industria constructiilor e flamanda… Cred, ca in loc de schimbare de trend, noii investitori vor vinde ieftin, pentru ca au pret de productie mic si marje d eprofit bunicele, iar vechii investitori vor fi nevoiti sa-si joace stop-lossurile, in caz contrar, o vor face bancile (asta in momentul cand si acestea se vor convinge ca garatiile imobniliare nu mai pot fi repuse la vechea valoare si vor incepe executiile). Apropos, sunt “investitor vechi”, dar am inceput sa-mi fac calculele si am sanse sa scot profit asemanator cu cel din 2007-8 vanzand sub pretul “pietei” cu 20-25% daca ma fac “investitor nou”; singura problema e ca nu ma lasa sufletul sa vand munca de 2-3 ani in pierdere…
Hmm. Dubios. A achitat un avans, a asteptat 3 ani si acum nu mai are nevoie de apartament? Adica ramane in continuare unde e, cu chirie sau intr-un apartament vechi?
Probabil are nevoie de niste bani, e criza. E chiar f. dubios.
E treaba ei
Imi place tare de tot formularea “nu mai avem nevoie”. Cum ar veni, ne-am intins mai mult decat trebuia si decat ne permiteam si criza ne-a adus cu picioarele pe pamant.
Iar ai dreptate. Si ?