Aţi văzut filmul “HEAT”, cu Robert de Niro şi Al Pacino? În el, spărgătorii intră în banca, culcă lumea la pământ şi le spune că banii lor sunt în siguranţă, fiind asiguraţi. Mi-am adus aminte de asta în timp ce observam cum era ferecat magazinul din faţa blocului. Două lacăte mari, un grilaj gros, pe care vânzătorul abia îl manevra, gratii la geamuri.

Ideea e simplă. Asigurând bunurile din magazin pentru o suma X, proprietarul doarme liniştit. E spart, vine asiguratorul, ia 3 cifre şi revine în câteva zile cu suma care lipseşte din gestiune, precum şi bani pentru geamuri şi zugrăvit.

De ce nu se poate întâmpla asa ceva la noi, vă întrebaţi? Pentru că noi trăim într-o mică mare evaziune fiscală. Proprietarul nu ştie câtă marfă are în magazin, nu are un sistem centralizat prin care să ştie exact câtă marfa intră şi câtă iese. Sau poate îl are, dar nu e oficial. Poate nu înregistrează toate facturile. Poate cumpără marfa din Cora şi o vinde pe factura de la distribuitor. Poate o aduce din Ungaria, fără forme legale.

Pe vremuri, Banca Transilvania dădea credite pentru IMMuri şi am avut ocazia să asist la o evaluare a bunurilor unei firme. Un puştan şi o pitţipoancă, amândoi în jur de 28 de ani, îmbrăcaţi office, s-au plimbat un pic printre mărfuri, au cerut nişte facturi şi nişte calcule şi apoi au evaluat totul la dublu bani. Toată munca de teren a durat mai puţin de doua ore.