Aud zilele astea tot felul de discuţii legate de inundaţii. Ar trebui să facem zeci de km de diguri de-a lungul Dunării, se pare. Domnul Blaga le promite celor din Galaţi unul de 4 km, gândindu-se probabil că afacerile ginerelui lâncezesc şi le-ar trebui un impuls. Aşa că să zic şi eu două cuvinte, nu mai mult, să nu vă plictisesc.
Soluţiile nu sunt simple, nu poţi ţine Dunărea în matcă cu 2000 de saci de nisip. E amuzant pentru localnici să vadă o mână de miniştri şi sute de soldaţi, însoţiţi de sute de ziarişti, ce vin şi trag un heirup de două – trei zile pe malul gârlei. Şase care de reportaj se mută pe faleza inundată şi câţiva catalini radu tănase îşi pun cizmele de cauciuc, relatând precipitaţi pericolul iminent de tsunami. Da, e amuzant, aş sta şi eu la terasă cu o bere şi doi mici în faţă să-i văd pe clovni agitându-se.
Asta nu înseamnă că la un moment dat Dunărea n-ar putea inunda oraşele Brăila, Galaţi sau Tulcea. Şi soluţiile nu sunt aburelile astea ieftine, sugătoare de bani de la buget şi ineficiente. Nu. Una din soluţii ar fi inundarea Insulei Mari a Brăilei, s-o dăm înapoi proprietarului de drept, Dunării. Acu 50 de ani, autorităţile comuniste au distrus ecosistemul din Balta Brăilei pentru ideea de agricultură intensivă. Singurul beneficiar la acest moment e Culiţă Tărâţă, specialistul în agricultura de la Piatra Neamţ, şi partidul ce-l susţine, beneficiar al maldărului de bani negri scoşi din această afacere. Statul nu profită nicicum, pentru că deşi ar trebui să încaseze o taxa de arendă (la care Culiţă e restant), îi plăteşte pe partea cealaltă arendaşului diferite subvenţii. Comunitatea locală nu beneficiază de această afacere decât în foarte mică măsură, iar autorităţile din Brăila nu au reuşit să-şi impună niciodată controlul asupra acestei bucăţi de teren, Agenţia Domeniilor Statului fiind o stâncă prea tare pentru ei.
Aş mai avea şi alte argumente legate de această idee, dar mă opresc deocamdată aici. Aştept guristii cu “siguranţa alimentară a poporului român va fi periclitată”. Dacă poporul român înseamnă Culiţă şi prietenii săi politici, atunci da, foametea ar putea fi aproape. Caviarul cel mai bun e destul de scump.
Misto ideea mutarii pelicanilor in insula. Mi se rupe de acest etern Culita.
1. Nu ar fi mai simplu să se aplice legea si sa se elimine evaziunea fiscala decat sa se inunde insula? (si nu-mi spune ca nu, nu se poate, pentru ca atunci propun sa se inunde intreaga Romanie si sa plecam naibii in Alpi)
2. Te-ai interesat cumva sa vezi daca mai sunt si alte motive pentru care insula nu ar trebui inundata? Spre exemplu, 6-7.000 de oameni care traiesc acolo in cele doua comune. Asta ca sa nu mai vorbesc de toate investitiile facute de-alungul timpului in IMB.
3. Ce faci totusi cu arendasul, asa evazionist cum e? Statul va trebui sa ii plateasca despagubiri. Facem un teledon?
Digurile sunt evident o masura provizorie, dar necesara in momente de criza. Prin urmare ar fi dragut sa nu te mai indopi cu mici daca orasul tau se afla intr-un asemenea moment.
Pe termen lung trebuie asigurate acele zone umede de care se tot vorbeste, acele buzunare care sa primeasca apa in exces. Dar in privina IMB situatia nu este asa de simpla pe cat o prezinti. Hai sa n-o inundam asa de usor si sa analizam cu atentie.
Două mici corecții: Brăila nu poate fi inundată, cu excepția a câteva cartiere mărginașe, este suficient de sus. Iar autoritățile locale nu sunt atât de “neputincioase”, își trag și ele suficienți de mulți bani. Da, tot negri.
pentru guristii cu siguranta alimentara: Culita Tarata cultiva in IMB, pe 80 la suta din suprafata RAPITZA pe care (ca sa nu plateasca taxe) o vinde mai intai unui offshore de al sau din Cipru la PRET SUBEVALUAT si nu contorizeaza exact nici toate cantitatile exportate;
pe tarata il doare in cot de locuitorii din IMB, ii foloseste pe post de carne de tun ca sa impresioneze; la fel isi bate joc si de angajatii sai
Din pdv ecologic, IMB ar trebui chiar MAINE sa fie declarata se, zona predeltaiaca si protejata ca atare…Digurile nu trebuie distruse, ci “gaurite” ici-colo pentru a lasa surplusul de apa din Dunare sa se reverse in anumite locuri dinainte stabilite.Cele doua comune sunt acolo cu mult inainte de indiguire si pot ramane cu succes si dupa renaturarea lunicii.Cat priveste eventuala despagubire a numitului Tarata, aceasta trebuie facuta NUMAI dupa ce statul va recupera de la el c/v folosintei amenajarilor facute de stat in anii 60-70, care sunt de ordinul miliardelor de dolari…Daca s-ar face un calcul ECONOMIC cu privire la CHELTUIELILE la hectar pentru productia agricola cu care se lauda Tarata, raportata la ceea ce CASTIGA statul, multi vor ramane uluiti sa afle ca, in stare naturala (de reinundare), valoarea productiei medii la hectar, provenita din pescuit, vanat, turism, pasunat etc, ar fi de 4-5 ori mai mare, deoarece costurile sunt minime, NATURA lucreaza pentru noi. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca apele nu vor mai poluate de sutele de tone de pestidide si ierbicide care infesteaza solul si panza freatica. Apoi, in jurul celor doua localitati se pot ridica diguri circulare, puternice si insubmersibile, care sa le apere la marile viituri…Sa auzim de bine…