Aud zilele astea tot felul de discuţii legate de inundaţii. Ar trebui să facem zeci de km de diguri de-a lungul Dunării, se pare. Domnul Blaga le promite celor din Galaţi unul de 4 km, gândindu-se probabil că afacerile ginerelui lâncezesc şi le-ar trebui un impuls. Aşa că să zic şi eu două cuvinte, nu mai mult, să nu vă plictisesc.

Soluţiile nu sunt simple, nu poţi ţine Dunărea în matcă cu 2000 de saci de nisip. E amuzant pentru localnici să vadă o mână de miniştri şi sute de soldaţi, însoţiţi de sute de ziarişti, ce vin şi trag un heirup de două – trei zile pe malul gârlei. Şase care de reportaj se mută pe faleza inundată şi câţiva catalini radu tănase îşi pun cizmele de cauciuc, relatând precipitaţi pericolul iminent de tsunami. Da, e amuzant, aş sta şi eu la terasă cu o bere şi doi mici în faţă să-i văd pe clovni agitându-se.

Asta nu înseamnă că la un moment dat Dunărea n-ar putea inunda oraşele Brăila, Galaţi sau Tulcea. Şi soluţiile nu sunt aburelile astea ieftine, sugătoare de bani de la buget şi ineficiente. Nu. Una din soluţii ar fi inundarea Insulei Mari a Brăilei, s-o dăm înapoi proprietarului de drept, Dunării. Acu 50 de ani, autorităţile comuniste au distrus ecosistemul din Balta Brăilei pentru ideea de agricultură intensivă. Singurul beneficiar la acest moment e Culiţă Tărâţă, specialistul în agricultura de la Piatra Neamţ, şi partidul ce-l susţine, beneficiar al maldărului de bani negri scoşi din această afacere. Statul nu profită nicicum, pentru că deşi ar trebui să încaseze o taxa de arendă (la care Culiţă e restant), îi plăteşte pe partea cealaltă arendaşului diferite subvenţii. Comunitatea locală nu beneficiază de această afacere decât în foarte mică măsură, iar autorităţile din Brăila nu au reuşit să-şi impună niciodată controlul asupra acestei bucăţi de teren, Agenţia Domeniilor Statului fiind o stâncă prea tare pentru ei.

Aş mai avea şi alte argumente legate de această idee, dar mă opresc deocamdată aici. Aştept guristii cu “siguranţa alimentară a poporului român va fi periclitată”. Dacă poporul român înseamnă Culiţă şi prietenii săi politici, atunci da, foametea ar putea fi aproape. Caviarul cel mai bun e destul de scump.