De douăzeci de ani nu putem comenta acţiunile unei clase politice mizerabile pentru că, nu-i aşa, reprezintă majoritatea alegătorilor. De douăzeci de ani ne mirăm ca la şcoală când iese câte un repetent cu funcţie de ministru şi greşeşte o adunare simplă la tablă. Şi noi n-avem nimic de spus, pentru că ei sunt aleşi. Şi fac totul spre binele poporului. Din păcate, situaţia e grea şi nu le iese asta cu binele poporului. Doar managementul averii personale se dovedeşte a fi unul performant.

Am ajuns ca nişte măgări. Încă un samar, încă un samar, e în regulă, doar de asta existăm. Numărăm banii de taxe, ne întrebăm dacă sfârşitul anului ne va găsi încă în biznis (sau angajaţi) şi ne aşezăm cuminţi în faţa televizorului să ne explice economie un politician cu ceas de 40,000 de euro la mână. La alegeri îi sancţionăm dur, zicem noi, şi nu ne prezentăm. Apoi o luăm de la capăt şi ne mirăm de reprezentanţii din parlament şi de deciziile lor.

Petreanu s-a trezit şi ne zice că ar trebui să facem ceva. Să nu mai înghiţim mizeriile lor. Şi că ar trebui să ne strângem şi să-i trimitem pe cei mai pricepuţi dintre noi să schimbe ceva. Şi eu îl susţin, pentru că asta e soluţia. Citiţi articolul lui şi ţineţi aproape.

PS: Cred în Petreanu şi sunt convins ca nu e mâna nici unui politician în spatele acestei acţiuni. De asta vă rog să vă strângeţi în jurul subiectului şi să nu divagaţi despre forţe oculte, Sarah Palin, Iliescu etc. Cei ce vor veni să comenteze în spiritul românesc (totul e inutil, oricum ne vor domina, au mai dat greş şi alţii) vor fi banaţi pentru totdeauna pe acest blog. Mioriţa nu mai există, am împuşcat-o eu în cap şi am dizolvat-o în sodă caustică.