Pare-se că ancheta e inutilă, Cristian Tabără e în mod sigur vinovat. Au spus-o colegii lui din presă zilele astea foarte clar: omul a comis-o. Am aflat şi cum, cu degetul. Suntem desigur avizi de amănunte, sperăm să primim şi mai multe detalii despre maieu şi atingerile fierbinţi în miez de noapte. Apoi ne vom indigna corespunzător şi vom cere linşajul pentru nenorocitul de Tabără. Să fie spânzurat, să fie ars pe rug, să fie aruncat în hazna. Şi gata, să ne întoarcem la drama cu Furadanul: o fi crimă?

Aseară am văzut-o pe mama fetiţei explicând detaliat la B1 TV cum s-au petrecut lucrurile. Femeia tocmai se ridicase şi desena cu un marker schiţa apartamentului, ca să pricepem traseul criminalului Tabără. E peste puterea mea de înţelegere cum poate o mamă să-şi lase copilul trecut printr-o astfel de dramă şi să-şi petreacă timpul la tv pentru a întărâta opinia publică. Şi mi-am adus aminte de o lectură relativ recentă: “O Americă înfricoşătoare” de Edward Behr, carte apărută la Editura Humanitas în 2004. Behr, ziarist la Newsweek, povesteşte în capitolul “Inocenţa batjocorită” un episod înfiorător petrecut într-un mic orăşel din Carolina de Nord în 1989. În urma unui incident minor petrecut între directoarea unei grădiniţe private şi mama unuia dintre “cursanţi” se ajunge la acuzaţii de abuz sexual. Cei 90 de copii care vin la această grădiniţă neagă în bloc la primele interogatorii că directoarea, soţul ei sau altcineva din staf i-ar fi agresat în vreun fel. Însă procuratura angajează trei psihologi care încep să facă minuni şi să-i ajute pe copii să-şi “recupereze” amintirile.
Mărturiile lor demonstrează că aproape toţi au fost victimele abuzurilor şi astfel juraţii nu mai au dubii şi-l condamnă pe Bob Kelly (soţul directoarei) de 89 de ori la închisoare pe viaţă. Soţia lui a recunoscut faptele pentru a putea fi eliberată (instanţa a ţinut cont şi de timpul petrecut de ea în închisoare pe durata procesului).
Iată câteva din mărturiile obţinute de psihologi de la copii şi pe care procuratura nu le-a evocat la proces: “Betsy Kelly (directoarea) i-a scos ochiul surioarei mele”, “Domnul Bob şi Betsy se deghizau în vrăjitori ca să ne sperie”, ” Betsy a tăiat gâtul la o pisică neagră şi a aruncat-o în foc”, “domnul Bob avea un revolver, ni-l dădea şi ne punea să omorâm oameni cu el”.