Teoretic, sunt bucureştean, cu rădăcini în Giurgiu şi Borovo (e undeva în Bulgaria), cum probabil mă dă de gol numele. Am fost la bunici în fiecare an când eram copil şi i-am ajutat la lipitul casei. În Regat (Bucureşti & împrejurimi pentru necunoscători), casele sunt făcute din pământ, bălegar, paie şi lemn (cred că despre paiantă e vorba). Chirpicii erau lux acum 50 de ani, când au fost construite casele din satul bunicilor. Pentru mine, satul a fost mereu reprezentat de o casa vai mama ei, fără fundaţie, fără structura, care se înclina câte puţin în fiecare an, într-o reprezentare modernă (cu curent şi tvr) a bordeielor.

Weekendul asta am fost la Bistriţa, la nişte neamuri îndepărtate. Acolo, pe unul dintre bârnele de susţinere a tavanului era inscripţionată o cifră. 1870. Am întrebat ce e cu ea, mi s-a spus că e anul de construcţie al casei. Casa e cea din imaginile de mai sus, de cărămidă, cu poartă mare, cu camere de 4 metri înălţime, cu beci pe toată suprafaţa casei (tencuiala căzută se repară zilele astea cu ciment).

casa-saseasca-1 casa-saseasca-2 casa-saseasca-3 casa-saseasca-4

Am căutat un pic pe net şi am ajuns la clipul asta. Nu ştiu dacă regăţenii şi-au făcut casele aşa firave de teama invadatorilor, dar tare mi-e teamă că a fost vorba şi de ceva lene.

Întrebarea mea e de ce românii care îşi fac acum casa nu folosesc caramidă şi preferă betonul?