17 martie 2010. Vând apartament de trei camere vizavi de Gara de Nord, pe Griviţei. Un bloc deosebit, o bijuterie. Cer decât 85000 de euro, pomană curată. Bine, hai, o să negociez puţin. Ce? Are doar 55 mp? Nu-i suficient? Bine, hai că mai las 5000. Acu e bine? Nu? Să mai las 5000? Încă 5000? Şi încă 5000?
Bă frate, m-aţi exasperat, îl vreţi gratis? Bine, hai că vă fac o ofertă de început de august: 55000 de euro. Hai, mă, cumpăraţi, că vine vreun cutremur şi dispare oferta…
Link.
7 Comments:
1 Trackback or Pingback for this entry:
-
[...] că dentiştii timişoreni au scăzut preţurile cu 30 la sută, doar-doar le mai vin clienţi. Mbine. Încet, încet, sper că toate preţurile vor ajunge la nivelul lor real – sau măcar să se [...]
)))) (nu te mai opresti din...
Peste o mie m2 nu se mai vinde nimic.
Ajunge la 30.000? Boldat, cu rosu, nediscutabil?
I-am postat o oferta serioasa.
(eu asa o consider)
2 camere = 5-7 venituri medii anuale
sau cum traduc altii, mai putin inspirat, 1m2 =1 salariu mediu lunar
Asta-i pretul de echilibru in jurul caruia piata va oscila liber in functie de conjunctura.
Dar pentru inceput, sinusoida va merge mai jos.
Deja a facut o reducere psihologica de 5 mii de euro. E de neconceput un pret mai mic, cand poti gasi 60 mii euro oricand.
Prima Casa e un program creat exact pentru acest apartament. De fapt fiecare proprietar care doreste sa vanda e ferm convins ca pretul dat de Prima Casa e pretul apartamentului lui, orice altceva nu conteaza. De altfel orice potential cumparator nu are alta varianta, decat apartamentul lui.
Daca poti gasi X bani, atunci pretul e X.
Gandirea tipic romaneasca :
I : “Cat costa?”
R: “Cati bani ai?”
In loc de :
I: “Cat costa?”
R: “Cati bani ai?”
RI: “Ce te fute grija cati bani am? Care-i pretul de strigare?”