Revin cu detalii.

Până la începutul lui septembrie ne facem mâna. Vorbim despre una, despre alta, urmând să începem de pe întâi cu câteva emisiuni de seară. Am mai vorbit cu câţiva bloggeri despre videoblogging şi aşteptăm să vedem ce se materializează. Dar mergem înainte oricum, aşa cum spuneam. Reluăm InVino, Povestea De Seară şi începem câteva producţii noi.

Între timp ne dăm cu părerea. Despre mici biznisuri onlain, despre aşa zişi influenceri, despre maşini, despre întâlniri şamd. Fiţi răbdători şi aşteptaţi să vedeţi până la capăt. Am văzut că domnul Chinezu are concluziile pregătite, mai vede o emisiune şi ştie ce şi cum. Să mai aştepte, i-am zice. Sau nu, că n-ar fi singurul dornic să dea cu piatra. Sunt suficienţi onlaineri “fără operă”, cu trafic confidenţial, care-şi dau cu părerea deja.

PS: am eu o părere despre Roşia Montană, desuetă deja din moment ce s-a pronunţat şi El Presidente. Înţeleg că e posibil să crezi că mineritul în zonă poate aduce beneficii şi să închizi ochii la un potenţial dezastru ecologic. Dar nu cred că e posibil să numeşti oamenii care au alte păreri “drogaţi”. În acest context se pare că am rănit adânc orgoliul unui puternic influencer din Alba Iulia, om ale cărui cuvinte atârnă greu în orice problemă. Să mă ierte, nu căutăm un scandal care să aducă trafic, mă miram doar de lipsa lui de minte. Şi de orgasmul unui consens naţional: preşedintele vrea, Jurnalul Naţional vrea, Evenimentul Zilei vrea, sindicatele bloggerilor din Alba şi Cluj vor, Asociaţia Studenţilor din Roşia Montană vrea, până şi cianura vrea. Nimeni nu crede că e o speculaţie financiară, fără legătură cu mineritul.

Si aici închei acest subiect, despre care am mai scris pe blog. Punct Roşia Montană. Începe să semene cu bătrânică pe care vrei s-o traversezi strada împotriva voinţei ei.

de la Licaon Kter

Un alt efect va fi vanzarea unor segmente de business (established products, nutrition si crop science) catre potentiali investitori (unul ar fi Bayer).

E cineva interesat de 700 mp de birouri la Deta, în vecinătatea primăriei ? (link)

“Pacaleala Emerald Residences care de fapt e Emerald Mini-Mall?

In urma cu un an am achizitionat un apartament in Emerald Residences din Lacul Tei, pe care am platit in
jur de 247000 EURO. Foarte frumos si dragut complexul. Mi-a placut tot din prima clipa cand am ajuns acolo.
La inceput am inchiriat apartamentul pentru ca nu am avut timp sa stau pe acolo sau sa ma ocup
de acest apartament. In urma cu 5 luni ne-am hotarat sa ne mutam acolo (pana atunci am stat
in Otopeni, si accesul catre oras era un pic cam greut mai ales ca avem un copil care trebuie dus la
scoala, luat de la scoala si unul care va merge la gradinita in curand s.a.m.d). Totul bun si frumos,
pana de curand cand am aflat ca in complexul linistit si curat pe care mi-am aruncat toti banii stransi
si un credit urias… va deveni un complex REZIDENTIAL COMERCIAL. Cei care mi-au vandut mie apartamentul
impreuna cu ceilalti speculanti care au dorit sa faca avere peste noapte s-au hotarat sa schimbe
destinatia a doua dintre blocurile complexului din rezidential in comercial. Ma gandesc ca sunt multe
apartamente inca la vanzare.. si ma gandesc daca cineva va dori sa dea atatia bani, ca sa locuiasca
intr-un complex pe unde se plimba si clientii unor firme sau magazine. Unde este siguranta? Unde este
linistea? Oare va fi bine ca ai mei copii sa se joace ca in parcarea unui mall? O fi frumos sa stai cu
geamul deschis sa iti zumzaie toti taranii sau toti vizitatorii in cap? Unde este conceptul de COMPLEX
REZIDENTIAL pentru care am cheltuit atatia bani? Oare mai existe vreun complex rezidential care sa accepte
functionarea unor societati comerciale in cadrul lor? Mai ales daca nu sunt spatii special amenajate
pentru aceasta destinatie?

Sunt foarte indignat de aceasta situatie si as dori sa stiu daca pot face ceva pentru a impiedica
functionarea unor astfel de societati comerciale in cadrul complexului Emerald Residences in care locuiesc…”

Mai întâi a fost Tablet PC-ul. Un laptop cu touchscreen prost, cu windows, scump, inutil. Apoi a apărut UMPC-ul (ultra mobile personal computer).
Portabil, mai uşor, cu un touchscreen aproape la fel de insensibil, vândut cu aproximativ 1000 de euro. Însă când îl scoteai să prezinţi un produs, tu, vânzătorul, aveai un avantaj. Clientul rămânea cu ochii pironiţi pe gadget, oferindu-i UMPC-ului timp să decoleze (windows, din nou). Ca să te descurci totuşi cu el trebuia să desfaci tastatura pliabilă şi astfel se ducea naibii “UM”-ul din UMPC.

Apoi a venit Apple şi a lansat iPad-ul. Ceilalţi producători au declarat că e un produs de nişă, nu va avea niciodată o cotă de piaţă vizibilă. Au trecut câteva luni şi au început să lanseze iPad killers, sperând să ciugulească ceva din nişa aia insignifiantă despre care vorbeau cu ceva timp în urmă.
Aseară am văzut Motorola Xoom, BlackBerry PlayBook, Acer Iconia Tab A500, Acer Iconia Tab W500, Samsung TAB P1010, Archos 70 IT, Archos 101, iPAD şi iPAD 2, Dell streak 5, Prestigio Multipad, Asus Eee Pad Transformer. Android, Windows sau blackberrisme. N-am să vă plictisesc cu detalii tehnice, că d-astea se ocupă blogurile de IT. Pot să zic doar că le greu să depăşească standardul setat de Apple. Pasionaţii de tehnologie îmi vor explica cum nu pot trăi fără USB, alţii au neapărată nevoie de slot SD sau de o ieşire HDMI. Eu zic că tabletele sunt făcute pentru altceva. Şi geniul Apple constă tocmai în înţelegerea nevoilor categoriilor de utilizatori ce nu citesc bloguri de tehnologie sau reviste de specialitate.

Prietenul meu are un copil de doi ani şi patru luni. L-am vizitat acum o săptămână şi l-am văzut pe junior cu tabletă de la Apple în mână, punându-şi singur un film.
Ieri, la semafor, un băiat de băiat cu tatuaje vizibile pe braţ şi Range Rover Sport negru şi-a scos iPadul şi l-a pus pe volan, utilizându-l pentru 30 de secunde până s-a făcut verde.
Explicaţi-le ăstora cum e cu HDMI-ul.

Iată mai jos un studiu al comScore Inc despre posesorii de iPad din USA. Observaţi, vă rog, că doar o treime sunt posesori de iphone, adică fani Apple. Şi, cel mai important, jumătate dintre ei au venituri de peste 100,000 USD pe an.

Altfel, e bine că există diversitate şi Apple are parte de concurenţă. Deocamdată, însă, nu-i răsufla nici unul în ceafă.

Bonus: tableta de la Acer are Windows. Observaţi, vă rog, în cât timp porneşte…

PS: Salut succesul Emag şi-mi permit o paralelă cu firma lui Steve Jobs. Îmi aduc aminte că acum câţiva ani, 8-9 cred, unul din importatorii Canon în România se amuza de eforturile micului magazin online de a vinde camere foto pe internet. Doar ei aveau reţeaua de distribuţie în magazinele/ laboaratorele foto, cine să cumpere de pe net? Macro Internaţional, firma despre care vorbesc, este azi aproape out of business. Ridic paharul pentru reuşita onlainărilor.

Titlul e o ciordeală după vorba lui Patrick, un clasic în viaţă.

“Ştiaţi că 87% din traseele efectuate de conducătorii auto sunt mai mici de 60 de km pe zi?”

Ştiţi părerea mea despre vehiculele electrice. Am mai scris pe blogul lui Arhi, aici şi aici. Maşinile electrice sunt viitorul, reprezintă soluţia logică. În mod surprinzător, dintre toate companiile producătoare de automobile pe care le-aş fi văzut deschizătoare ale acestui drum, doar Renault a făcut acest pas. Meritul este în mare parte al lui Carlos Ghosn, vizionarul aflat la cârma companiei. El a înţeles că ideea lui Shai Agassi e soluţia pentru cea mai mare problemă a automobilului electric: infrastructura. Agassi a făcut un lucru extraordinar: a convins cel puţin o ţară să susţină implementarea pe scară largă a vehiculului electric. E adevărat că Renault nu se grăbeşte să introducă staţiile de schimbare a acumulatorilor Quick Drop (ideea celor de la Better Place) în Franţa, însă asta e în mod sigur doar o decizie comercială. Deocamdată compania franceză se concentrează pe instalarea de staţii de încărcare la sediul clienţilor mari, persoane juridice – cum ar zice Marean.

Trecând peste consideraţiile personale, să spicuim din prezentarea de ieri organizată de Renault:

• cele două modele prezentate (Fluence ZE şi Kangoo ZE) vor fi lansate în toamna aceasta şi vor fi disponibile şi în România până la sfârşitul anului.
• Fluence se va fabrica în Turcia, Kangoo în Franţa. Fluence va avea 95 CP, cuplu maxim 226 Nm(disponibili de la accelerare) şi o autonomie de aproximativ 185 km. Preţul (în Franţa, unde se oferă o subvenţie de 5000 euro) va fi de 21300 euro, tva inclusă.
• Renault estimează că în 2020 cota de piaţă a vehiculelor electrice va fi de 10% din total. Eu zic că vor depăşi estimările.
• Poşta franceză a încheiat un contract pentru 15000 de Kangoo ZE cu Renault. Asta e un pas important în dezvoltarea automobilului electric, să ai mari clienţi corporatişti.
• Trebuie să recunosc că m-am înşelat într-unul din articolele menţionate mai sus: există oameni politici cu idei novatoare. Ministrul mediului a anunţat că va susţine o ordonanţă de urgenţă prin care statul să subvenţioneze achiziţionarea unui vehicul electric cu 6 tichete “Rabla” sau 25% din preţul maşinii (dar nu mai mult de 5000 euro). A, am uitat, ministrul mediului e maghiar…
• Despre maşini, puţin de zis. Fluence e confortabilă, varianta ZE e cu 13 cm mai lungă decât cea clasică (pentru a face loc acumulatorului), cuplul maxim disponibil aproape imediat îţi lasă impresia unui motor de două sute şi ceva de cai putere. Silenţioasă? Puţin spus. În scurta înregistrare de mai jos se aude haina mea de fâş foşnind la fiecare manevră. Şi un şuierat discret în momentul accelerării bruşte.

Renault România discută cu marile companii furnizoare de electricitate pentru găsi cele mai bune soluţii pentru realizarea infrastructurii. Probabil că, pentru început, se vor realiza staţii de încărcare la sediul companiilor interesate de flote de Kangoo. Apoi, din declaraţiile reprezentanţilor Renault, se vor trimite scrisori de intenţie către autorităţile locale pentru a vedea unde există interes pentru realizarea unor posturi de încărcare pe domeniul public. Asta s-ar traduce în mod concret prin parcări cu “prize” sau, pe viitor, în montarea unor “benzinării” Quick Drop.

 

LE: Ordonanţa de urgenţă a izbândit, dar s-a “micşorat”. Din 6 tichete “Rabla” au rămas 4, iar procentul de 25% a devenit 20% (dar nu mai mult de 3700 euro în loc de 5000). Suntem şi noi un fel de francezi, dar mai mici.