Author Archive

Concert pentru culţi în cap

Orice om elegant şi cult în cap ştie că la concert nu se vine pentru a urmări artistul/ trupa ce “performeaza” pe scenă. Nu. La concert vii să filmezi cu camera foto sau cu telefonul, să vadă toţi colegii tăi de la companie că ţi-ai permis un bilet de două sute de lei în faţă la Gotan. Nu e important că smartfonul tău are o cameră mizerabilă şi un microfon neadecvat pentru o asemenea înregistrare. Important e să-i stresezi pe toţi ăia din spatele tău cu talentele tale de cameraman.

Vorba bancului: Cum a fost la concert? Nu ştiu, n-am văzut încă înregistrarea.

Hahaha

O zi urata. Va doresc sa va inveseliti cu hahaha.fr. (combinatia secreta e 6 + 9).

Stiu, e veche, am mai dat-o pe blog, dar ajuta la moral :)

Masseria in Puglia

Zic să schimbaţi peisajul şi să săriţi Grecia şi Turcia vara asta. Şi vă arăt “masseria” asta din Puglia, la 20 de minute de  Lecce şi 15 minute de plajă, chiar în călcâiul cizmei. Pot dormi aici 8-10 persoane, preţul fiind în jur de 4000 de euro pe săptămână. Uleiul de măsline e la discreţie şi provine din recolta masseriei. Uitaţi-vă pe poze, vă rog, şi data viitoare veţi râde în hohote când veţi auzi vorbindu-se de “lux”  şi “bun gust” în România.

Prima masă multitouch din România

Pe 14 septembrie, cei de la TomTouch au prezentat la MNAC prima masă multitouch produsă în România. Firma speră că acest produs îşi va găsi locul în restaurante, cafenele, mall-uri, showroom-uri, expoziţii, săli de conferinţe şi chiar acasă. “Noul gadget poate interacţiona cu obiectele aşezate pe suprafaţa sa. Astfel, dacă utilizatorii doresc să vizioneze un videoclip aflat în memoria unui telefon, este suficient să aşeze telefonul pe masă, aceasta citind toate informaţiile deja stocate”, se spune în broşura de prezentare.

Personal, cred că prezentarea făcută de cei de la TomTouch s-a axat prea mult pe găsirea unor potenţiali clienţi “casnici”. Văd mai degrabă o piaţă în instalarea unor infochioscuri în colaborare cu autorităţile locale, regii autonome sau firme private. Văd o multitudine de asemenea ecrane multitouch montate în hypermarket-uri, oferind informaţii despre diverse produse şi suplinind numărul redus de angajaţi. Văd panouri instalate în showroom-uri auto cu informaţii complete despre maşini, simulări de rate şi prezentări video. Şi văd avantajul enorm de a avea posibilitatea de a produce în România, de a avea soluţii personalizate cu costuri reduse.

Mai multe detalii pe www.tomtouch.ro.

Specialiştii din PR

Săptămâna trecută am fost invitat la lansarea unui produs, vă voi povesti luni despre el. Evenimentul a fost organizat de o firmă de PR, aşa cum se procedează în lumea modernă. Adică nu începi să chemi cunoscuţi, foşti şi actuali clienţi sau colaboratori de aiurea. Laşi nişte profesionişti să-şi facă treaba, să-ţi aducă “relevanţi”, formatori de opinie, ceva presă şamd.

Aşa că mă trezesc într-o sală plină, cu pozari şi cameramani, ascultând doi angajaţi ai firmei respective prezentându-şi produsul. Termină oamenii ce aveau de zis şi invită auditoriul să pună întrebări, să-şi arate nelămuririle. După câteva zeci de secunde de linişte, se hotărăsc invitaţii să arunce cu întrebări de genul “Da’ şapcă are?”, “şi la şapcă puneţi şi hard disk?”, “da mufe usb are?” şi alte deampulisme d-astea. Să zicem că produsul prezentat era un vapor capabil să spargă gheaţa şi curiozităţile trezite din sală erau de tipul “fotoliul căpitanului e confortabil?” sau “barca de salvare are 6 sau 12 veste?”.

Unul din directorii firmei schimba priviri cu specialiştii în PR, cumva nelămurit de unde apăruseră asemenea invitaţi. Am plecat după ce am schimbat cu greu câteva vorbe cu unul din salesmani, evitând momentul de maxim în care se serveau gustarelele.

O fi fost un succes prezentarea şi nu am înţeles eu? Posibil. Deşi, având în vedere apetenţa pentru somn a unor participanţi, mă îndoiesc teribil.

Alt eveniment la care am participat în vara aceasta mi-a lăsat aceeaşi impresie. Am fost invitat cam neoficial de un prieten care era proprietarul locului în care se desfăşura evenimentul, nu eram pe lista de guşteri la care se gândise agenţia de PR. Produsul prezentat de data aceasta costa în jur de 2000 de euro, plus eventuale accesorii sau consumabile. 95% dintre cei prezenţi erau convinşi că fuseseră chemaţi acolo datorită statutului de “expert social media“, ca un premiu pentru excelenţă. Înafară de o mână de semnale pe tuiter, nici unul din ei nu a promovat sub o formă sau alta evenimentul. Au mâncat, au băut, au plecat mulţumiţi de ieşirea la ceas de seară.

Ce vreau să zic? Mă întreb de ce am apela la firmuliţe d-astea. Avem şi noi o afacere mică, vrem să lansăm un produs, un serviciu, ne scobim de câteva mii de euro pentru astfel de evenimente şi aruncăm banii pe geam? Înţeleg că unii din experţii ăştia social media sunt şi ziarişti, fiind obişnuiţi cu pomeni de tipul ăsta, dar tu, ca întreprinzător privat, laşi lista de invitaţi doar pe mâna agenţiei de PR? Nu vrei să vezi cine sunt ăia, ce spun ei, unde lucrează? Să nu te trezeşti cu nişte luzeri care adorm în timpul prezentării?

Campioana şi marja de profit

Citesc în Ziarul Financiar că “energia, farma, IT-ul şi construcţiile sunt domeniile în care activează campionii creşterilor în ceea ce priveşte afacerile derulate anul trecut”. Nimic neaşteptat, nu? Totuşi îmi pun o întrebare:  de ce iese industria farmaceutică aşa bine an de an? Că tot timpul aud responsabilii din domeniu plângându-se de statul nemernic care plăteşte foarte, foarte greu şi înţeleg că ar trebui să apară blocaje financiare. Totuşi, băieţii o duc excepţional. O avea legătură cu marjele de profit practicate? Nu mă pricep, vă întreb.

Să-l linşăm pe Cristian Tabără

Pare-se că ancheta e inutilă, Cristian Tabără e în mod sigur vinovat. Au spus-o colegii lui din presă zilele astea foarte clar: omul a comis-o. Am aflat şi cum, cu degetul. Suntem desigur avizi de amănunte, sperăm să primim şi mai multe detalii despre maieu şi atingerile fierbinţi în miez de noapte. Apoi ne vom indigna corespunzător şi vom cere linşajul pentru nenorocitul de Tabără. Să fie spânzurat, să fie ars pe rug, să fie aruncat în hazna. Şi gata, să ne întoarcem la drama cu Furadanul: o fi crimă?

Aseară am văzut-o pe mama fetiţei explicând detaliat la B1 TV cum s-au petrecut lucrurile. Femeia tocmai se ridicase şi desena cu un marker schiţa apartamentului, ca să pricepem traseul criminalului Tabără. E peste puterea mea de înţelegere cum poate o mamă să-şi lase copilul trecut printr-o astfel de dramă şi să-şi petreacă timpul la tv pentru a întărâta opinia publică. Şi mi-am adus aminte de o lectură relativ recentă: “O Americă înfricoşătoare” de Edward Behr, carte apărută la Editura Humanitas în 2004. Behr, ziarist la Newsweek, povesteşte în capitolul “Inocenţa batjocorită” un episod înfiorător petrecut într-un mic orăşel din Carolina de Nord în 1989. În urma unui incident minor petrecut între directoarea unei grădiniţe private şi mama unuia dintre “cursanţi” se ajunge la acuzaţii de abuz sexual. Cei 90 de copii care vin la această grădiniţă neagă în bloc la primele interogatorii că directoarea, soţul ei sau altcineva din staf i-ar fi agresat în vreun fel. Însă procuratura angajează trei psihologi care încep să facă minuni şi să-i ajute pe copii să-şi “recupereze” amintirile.
Mărturiile lor demonstrează că aproape toţi au fost victimele abuzurilor şi astfel juraţii nu mai au dubii şi-l condamnă pe Bob Kelly (soţul directoarei) de 89 de ori la închisoare pe viaţă. Soţia lui a recunoscut faptele pentru a putea fi eliberată (instanţa a ţinut cont şi de timpul petrecut de ea în închisoare pe durata procesului).
Iată câteva din mărturiile obţinute de psihologi de la copii şi pe care procuratura nu le-a evocat la proces: “Betsy Kelly (directoarea) i-a scos ochiul surioarei mele”, “Domnul Bob şi Betsy se deghizau în vrăjitori ca să ne sperie”, ” Betsy a tăiat gâtul la o pisică neagră şi a aruncat-o în foc”, “domnul Bob avea un revolver, ni-l dădea şi ne punea să omorâm oameni cu el”.

Un site de pe Internet


Asculta mai multe audio Diverse

Ştiri la GoldFM pe 26.07.2010. Preţurile apartamentelor au scăzut, zice un site specializat în imobiliare. Atât. E pe internet, e moacă. Noi suntem jurnalişti profesionişti, nu ne coborâm până acolo încât să să cităm sursa.

Petreanu îndeamnă la nesupunere

De douăzeci de ani nu putem comenta acţiunile unei clase politice mizerabile pentru că, nu-i aşa, reprezintă majoritatea alegătorilor. De douăzeci de ani ne mirăm ca la şcoală când iese câte un repetent cu funcţie de ministru şi greşeşte o adunare simplă la tablă. Şi noi n-avem nimic de spus, pentru că ei sunt aleşi. Şi fac totul spre binele poporului. Din păcate, situaţia e grea şi nu le iese asta cu binele poporului. Doar managementul averii personale se dovedeşte a fi unul performant.

Am ajuns ca nişte măgări. Încă un samar, încă un samar, e în regulă, doar de asta existăm. Numărăm banii de taxe, ne întrebăm dacă sfârşitul anului ne va găsi încă în biznis (sau angajaţi) şi ne aşezăm cuminţi în faţa televizorului să ne explice economie un politician cu ceas de 40,000 de euro la mână. La alegeri îi sancţionăm dur, zicem noi, şi nu ne prezentăm. Apoi o luăm de la capăt şi ne mirăm de reprezentanţii din parlament şi de deciziile lor.

Petreanu s-a trezit şi ne zice că ar trebui să facem ceva. Să nu mai înghiţim mizeriile lor. Şi că ar trebui să ne strângem şi să-i trimitem pe cei mai pricepuţi dintre noi să schimbe ceva. Şi eu îl susţin, pentru că asta e soluţia. Citiţi articolul lui şi ţineţi aproape.

PS: Cred în Petreanu şi sunt convins ca nu e mâna nici unui politician în spatele acestei acţiuni. De asta vă rog să vă strângeţi în jurul subiectului şi să nu divagaţi despre forţe oculte, Sarah Palin, Iliescu etc. Cei ce vor veni să comenteze în spiritul românesc (totul e inutil, oricum ne vor domina, au mai dat greş şi alţii) vor fi banaţi pentru totdeauna pe acest blog. Mioriţa nu mai există, am împuşcat-o eu în cap şi am dizolvat-o în sodă caustică.

RBS şi fazele lunii

Doi analişti ai RBS, Tom Pelc şi Dmytro Bondar, au alcătuit un material legat de investiţii şi fazele lunii. Strategia e să cumperi acţiuni în zilele cu lună nouă, perioadă cu energie scăzută, şi să vinzi în zilele cu luna plină, perioadă de energie ridicată.
Cei doi au studiat performanţa a şase indici în funcţie de fazele lunii şi au comparat cu ce s-ar întâmpla dacă pur şi simplu ai lăsa banii în piaţă. Rezultatul? Dacă ai fi atent şi ai cumpăra de lună nouă şi ai vinde de lună plină, ai putea să-ţi dublezi banii.
Cam asta ar fi noua strategie de investiţii de la RBS. Probabil că în toate sucursalele se vor afişa calendare cu luna şi ale sale cicluri. Aşteptăm şi un studiu legat de depozite, să ştim dacă la prima eclipsă ar fi cazul să ne mutăm economiile de la RBS…