Aseară am văzut-o pe mama fetiţei explicând detaliat la B1 TV cum s-au petrecut lucrurile. Femeia tocmai se ridicase şi desena cu un marker schiţa apartamentului, ca să pricepem traseul criminalului Tabără. E peste puterea mea de înţelegere cum poate o mamă să-şi lase copilul trecut printr-o astfel de dramă şi să-şi petreacă timpul la tv pentru a întărâta opinia publică. Şi mi-am adus aminte de o lectură relativ recentă: “O Americă înfricoşătoare” de Edward Behr, carte apărută la Editura Humanitas în 2004. Behr, ziarist la Newsweek, povesteşte în capitolul “Inocenţa batjocorită” un episod înfiorător petrecut într-un mic orăşel din Carolina de Nord în 1989. În urma unui incident minor petrecut între directoarea unei grădiniţe private şi mama unuia dintre “cursanţi” se ajunge la acuzaţii de abuz sexual. Cei 90 de copii care vin la această grădiniţă neagă în bloc la primele interogatorii că directoarea, soţul ei sau altcineva din staf i-ar fi agresat în vreun fel. Însă procuratura angajează trei psihologi care încep să facă minuni şi să-i ajute pe copii să-şi “recupereze” amintirile.
Mărturiile lor demonstrează că aproape toţi au fost victimele abuzurilor şi astfel juraţii nu mai au dubii şi-l condamnă pe Bob Kelly (soţul directoarei) de 89 de ori la închisoare pe viaţă. Soţia lui a recunoscut faptele pentru a putea fi eliberată (instanţa a ţinut cont şi de timpul petrecut de ea în închisoare pe durata procesului).
Iată câteva din mărturiile obţinute de psihologi de la copii şi pe care procuratura nu le-a evocat la proces: “Betsy Kelly (directoarea) i-a scos ochiul surioarei mele”, “Domnul Bob şi Betsy se deghizau în vrăjitori ca să ne sperie”, ” Betsy a tăiat gâtul la o pisică neagră şi a aruncat-o în foc”, “domnul Bob avea un revolver, ni-l dădea şi ne punea să omorâm oameni cu el”.

Ştiri la GoldFM pe 26.07.2010. Preţurile apartamentelor au scăzut, zice un site specializat în imobiliare. Atât. E pe internet, e moacă. Noi suntem jurnalişti profesionişti, nu ne coborâm până acolo încât să să cităm sursa.

Azi avem câţiva oameni destepţi din Sibiu. Fiscul le-a pus sechestru pe apartamentele achitate integral pentru că vrea să recupereze TVA-ul de la dezvoltator (persoană fizică, desigur). Ei nu şi-au intabulat proprietăţile “din diverse motive”.

Serios, ar trebui să scriu un ghid pentru ăştia, dar cu multe ilustraţii şi mai puţin text, să nu-i încâlcesc…

Acum, ascunzându-mi jenat diploma de inginer, mă uit invidios la televizor şi văd locomotivele cu abur ale naţiei plimbându-se prin depou. Inutile ca pe vremea copilăriei mele, când mai erau folosite doar la manevre în triaj, fac zgomot, pufăie, consumă multe resurse şi dau din ţignal. Fac atmosferă şi ne ţin vrăjiţi în faţa lecedeurilor (că nu cred să mai fie român fără un credit cinstit la altex pentru o plasmă sau un lcd),  oferindu-ne informaţii inutile sau chiar false.  Dar să nu divaghez, că pe blogul ăsta nu vorbim de epave ca omul cu laptopul.

În anii în care bula se umfla, îi urmăream cu emoţie pe cei 3-4 analişti ce veneau să ne spună cum “the sky is the limit”. Puf, puf, puf. Spectacol mare, cărbune mult, abur dens. Ceva- ceva îi dezavantaja totuşi pe românii noştri vorbitori la tv despre piaţa imobiliară. Silueta, dicţia, faţa de nevăstuică, era ceva întotdeauna care te făcea să-ţi pui întrebări. Lipsea je ne sais quoi să-ţi ofere încredere totală.

Însă am descoperit ieri analistul perfect, unul din oamenii care i-au ajutat pe britanici să ia decizii corecte, să investească cu cap în piaţa imobiliară cu cel mai mare potenţial din Europa (vorbim de România, desigur). Amanda Lamb, gazda emisiunii “A place in the sun”, le spunea compatriotilor săi in 2006 că “over the next ten years, property prices in România are predicted to increase by 414 per cent.” [link]. Astfel, englezoii au putut lua decizii corecte şi au investit în Planorama şi alte ansambluri de succes, dar şi în terenuri pe care încearcă acum să le mărite prin intemediul specialiştilor 007 de la noi sau de aiurea.  Amanda continuă să promoveze proprietăţi din lumea întreagă pe site-ul emisiunii, din România oferind însă doar  o selecţie fină de terenuri în zona Argesului.

Una peste alta, Amanda e analista perfectă pe care nu te poţi supăra. De acord?

Sau povestea de acum două săptămâni, cu investitorii israelieni care au plătit 3.2 milioane de euro pentru un teren de 1600 mp situat la 30 de km de Bucureşti, în zona autostrăzii A2. Adică 2000 de euro per mp. Vă daţi seama cât costă acum terenurile de pe la Fundulea? Mii de euro metrul, nene.

Vă zic, e nenorocire, revirimentul ăsta economic o să ne bage-n boale, preţurile imobiliarelor vor exploda, daţi buzna la bancă să prindeţi un credit. Da, ştiu, băncile iau comision de analiză, comision de rambursare anticipată, comision de… Dar ce contează? Vedeţi doar că presa anunţă a doua venire, nu putem sta cu mâinile în sân.

Recitesc ce am scris cu voce tare. Audienţa mea, pisica personală, adoarme liniştită. E clar, trebuie să mă las de analize şi predicţii imobiliare…