O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

In boom si-au construit vila mult-visata. Criza i-a facut sa se razgandeasca, insa: ar vinde-o acum, dar n-au cui VIDEO pe www.incont.ro

Succesul solutiilor si strategiilor  «companiei» este liantul integrator al modalitatilor de pozitionare si de crestere a notorietatii companiei pe piata imobiliara.

Dacă veţi căuta fraza de mai sus pe google, o veţi găsi de zeci de ori. Zeci de companii au inserat-o in prezentările proprii.

Cum o vor plăti? Eh, suntem români, ne descurcăm noi…

Sau la trei agenţi. Fiecare o vede altfel, că deh, casele se schimbă, proprietarii la fel, lucrurile evoluează. La fel şi imobiliarele.

Revin cu detalii.

Link.

Până la începutul lui septembrie ne facem mâna. Vorbim despre una, despre alta, urmând să începem de pe întâi cu câteva emisiuni de seară. Am mai vorbit cu câţiva bloggeri despre videoblogging şi aşteptăm să vedem ce se materializează. Dar mergem înainte oricum, aşa cum spuneam. Reluăm InVino, Povestea De Seară şi începem câteva producţii noi.

Între timp ne dăm cu părerea. Despre mici biznisuri onlain, despre aşa zişi influenceri, despre maşini, despre întâlniri şamd. Fiţi răbdători şi aşteptaţi să vedeţi până la capăt. Am văzut că domnul Chinezu are concluziile pregătite, mai vede o emisiune şi ştie ce şi cum. Să mai aştepte, i-am zice. Sau nu, că n-ar fi singurul dornic să dea cu piatra. Sunt suficienţi onlaineri “fără operă”, cu trafic confidenţial, care-şi dau cu părerea deja.

PS: am eu o părere despre Roşia Montană, desuetă deja din moment ce s-a pronunţat şi El Presidente. Înţeleg că e posibil să crezi că mineritul în zonă poate aduce beneficii şi să închizi ochii la un potenţial dezastru ecologic. Dar nu cred că e posibil să numeşti oamenii care au alte păreri “drogaţi”. În acest context se pare că am rănit adânc orgoliul unui puternic influencer din Alba Iulia, om ale cărui cuvinte atârnă greu în orice problemă. Să mă ierte, nu căutăm un scandal care să aducă trafic, mă miram doar de lipsa lui de minte. Şi de orgasmul unui consens naţional: preşedintele vrea, Jurnalul Naţional vrea, Evenimentul Zilei vrea, sindicatele bloggerilor din Alba şi Cluj vor, Asociaţia Studenţilor din Roşia Montană vrea, până şi cianura vrea. Nimeni nu crede că e o speculaţie financiară, fără legătură cu mineritul.

Si aici închei acest subiect, despre care am mai scris pe blog. Punct Roşia Montană. Începe să semene cu bătrânică pe care vrei s-o traversezi strada împotriva voinţei ei.