Decathlon a semnat contractul pentru construirea celui de al treilea magazin al său din Bucureşti. Acesta se va situa pe platforma Policolor, învecinându-se cu Metro, Real şi OBI. Celelate două magazine au fost deschise în aprilie 2009 în Militari (Militari Shopping Center) şi în decembrie 2010 în Berceni (Grand Arena Berceni) .
Tag Archive: berceni
- vând casă ultracentrală, demolabilă, ieftin. pe varf de bula ar fi valorat cel putin 1 milion de euro, dar acum o dau ieftin pentru ca am nevoie de bani sa imi iau o garsoniera in Berceni.
- agentii imobiliari au salarii noi. mai pe merit, zic unii. totusi, 10% din vechile castiguri nu suna asa rau pentru croitorul manual.
- dumnezeul previziunilor imobiliare si sociale. e imbucurător ca mai exista specialisti din asta, credeam ca au murit toti dupa guvernarea cederista.
“Daca iubesti noptile romantice, ai stil si esti sofisticat, daca intelegi luxul si esti creativ…atunci aici este locul tau!
Ne inspira dragostea noastra fata de oras si natura, admiratia pentru omul care isi doreste un camin.
Noi cream Locuinte – cu TRUP SI SUFLET…”
Cu suprafeţe plecând de la 68 de mp construiţi şi un preţ per mp de 2000 de euro (plus TVA), Cordia e ilustrativ pentru ce vrea să însemne luxul în România. Localizată în zona de nord a capitalei, pe Iancu Nicolae, ansamblul e înghesuit în coasta grădinii zoologice. Credeţi-mă pe cuvânt, nu poţi vorbi de lux când stai lângă elani, mistreţi, macaci şi urşi. Mirosul, zgomotul, aglomeraţia din week-end-uri distrug atmosfera presupus exclusivistă. Strada Iancu Nicolae e destul de aglomerată şi în permanenţă în lucru; proiectul de lărgire cu încă două benzi pare a nu avea dată de finalizare. Blocurile componente ale ansamblului au destul de puţin spaţiu între ele, aşa că imaginea generală e tristă: din apartamentul tău de 300.000 de euro vei vedea, cel mai probabil, un alt bloc şi îţi vei aminti de fosta ta locuinţa din Berceni.
Aerul condiţionat central, gresia şi faianţa de bună calitate sau termopanele cu 5 camere nu te vor salva de fumul grătarelor şi muzica îndoielnică de care vei avea parte în fiecare sfârşit de săptămâna.
PS: Săptămâna trecută, un domn dintr-o agenţie imobiliară cunoscută a caracterizat acest blog ca fiind “de băşcălie”. Adică dacă eram un blog/ site serios de imobiliare, am fi vorbit despre ansamblurile rezidenţiale altfel, insistând pe finisaje, promisiunile dezvoltatorului (‘fo 2000 mp de grădină, chestie care nu se scrie în contract), numărul de apariţii televizate ale vreunei pupeze piariste care explică cum s-au vândut deja 60-70 % din totalul de apartamente şamd. Eu zic să rămânem aşa, blog de băşcălie, şi să fim atenţi cum miroase a balegă în jurul blocului din “Nightingale Park”. Să vedem ce zice însă patronul, ce-i dictează lui interesele comerciale? 
Facilitez obţinerea de autorizaţii de construcţie pentru proiecte speciale. Doriţi să construiţi 30 de etaje în buricul târgului? Primăria vă dă un POT amărât pentru terenul dumneavoastră de 185 de mp din Primăverii? Aveţi o retragere de la drum de 12 metri, lăsând o bună parte din terenul pe care aţi plătit 550 de euro/mp nefolosit?
Toate astea se pot rezolva! Pentru onorarii onorabile obţinem orice autorizaţie pentru orice fel de construcţie! Puteţi construi în coasta catedralei, în gardul guvernului, în zone protejate istoric! Apelaţi cu încredere! Fericirea dumneavoastră e la un mail distanţă!
Poza ilustrează unul din cele mai de succes proiecte la care am ajutat, Monaco Towers din Berceni!
Sursa: http://add-at-work.com/blog
- Radu Vrânceanu, profesor de economie la ESSEC, interpretează creşterea economiei americane ca un semn al întoarcerii investiţiilor private;
- Dacă sunteţi în căutarea unei investiţii imobiliare interesante, uitaţi-vă în Languedoc. E vorba de Domaine de Lavagnac; preţurile pleacă de la 400.000 de euro;
- Atenţie la contractele cu dezvoltatorii: Impact a vândut casele şi terenul aferent, păstrând însă proprietatea asupra spaţiilor comune şi devenind furnizor de energie electrică. Dacă nu plăteşti kilowatul la preţ dublu, domnul Popp îţi taie curentul. Articolul aici.
- Casă din Minneapolis construită în 1922 şi renovată în 2008 (6 poze). Ai dracu’americanii ăştia, aveau arhitecţi şi atunci, au şi acum…
- Raiffeisen scoate la licitaţie un teren intravilan de 400 de mp pe strada Dalhauti (din Şoseaua Berceni) cu 39.000 de euro.
- Preţuri de acum 2 ani pe magazinuldecase: apartament de 45mp, două camere, mobilier vechi, bloc vechi, scos la închiriere cu 600 euro/lună. Mă întreb din ce în ce mai des la ce foloseşte un site de fsbo în România…
- Casele cu acoperiş de stuf de pe malul lacului Mogoşoaia din articolul ăsta se vînd aici cu 675.000 de euro. Merită efortul să vă uitaţi pe poze.
In astfel de vremuri grele pentru vanzatori, magazinuldecase.ro a introdus (de doua luni) o categorie noua: “schimburi imobiliare”. Proprietarii care nu-si gasesc cumparatori cu bani pot incerca un troc. Unul vrea sa dea apartamentul de trei camere din Alba Iulia pentru alt apartament in zona, dar cu doua camere. Altul ar dori sa schimbe o vila in Baneasa cu un apartament in zona de nord. Plus diferenta in bani, desigur. Modelul nu e nou, sunt sigur ca va amintiti rubrica de mica publicitate imobiliara a ziarelor de dinainte de bula. In toata Europa trocul e acum considerat din nou o solutie. In Marea Britanie au aparut chiar site-uri dedicate schimbului de imobile: http://houseswaptogo.co.uk/ sau http://www.homeswapper4sale.co.uk. Si daca va ganditi ca e dificil, mergeti si cititi-l pe Kyle MacDonald, supranumit si regele trocului, pe oneredpaperclip.blogspot.com. El e cel care a reusit sa schimbe o agrafa rosie cu un stilou in forma de peste, pe care l-a schimbat cu… si 12 schimburi mai tarziu s-a facut cu o casa in Kipling Saskatchewan (Canada).
Asa ca dati-i drumul: schimbati garsoniera dumneavoastra din Berceni pentru un penthouse pe Soseaua Nordului! N-ar trebui sa fie asa greu…
Cateva intrebari legate de piata imobiliara framanta de ceva timp mintile analistilor, fie ca vorbim de cei de ocazie sau de cei profesionisti in ale prezisului si despicatului firului in patru. Ca sa nu fiu nici eu mai prejos, ma hotarasc sa intru in joc si sa abordez stiintific si logic (cum altfel!) subiectul pretului mediu al apartamentelor la momentul actual.
Imi stabilesc asadar criterii de impartire a ofertelor in functie de zona, numar de camere, suprafata, anul construtiei, tip apartament – decomandat sau nedecomandat (desi impartirea asta nu cred ca isi mai are sensul), etaj, imbunatatiri, mobilat, sau nemobilat, etc si incep sa rascolesc site-urile de anunturi, magazinele on-line, paginile agentiilor imobiliare sau ale diversilor dezvoltatori. Un lucru mi-e clar din capul locului: ceea ce voi obtine este un pret mediu de strigare, cerut de proprietar si nicidecum o valoare de vanzare in piata, care ar putea fi conform unor “specialisti” in domeniu cu maxim 5-6 % mai mica sau conform altora cu 20 % mai mica.
Trec peste acest amanunt si merg mai departe dar demersul meu se impiedica din nou. Observ cu un minim efort ca imobile situate in aceeasi zona, cu numar de camere si suprafete similare sunt scoase la vanzare cu preturi care pot diferi si cu 200.000 euro. Practic sunt nenumarate situatii in care vanzatorul posteaza oferte la preturi calculate dupa rationamente doar de el stiute, pe care ulterior le mentine si actualizeaza cu inversunare fara sa scada un leu. Realizez ca nu exista de fapt o limita superioara maxima a pretului pe care il poate cere cineva pentru un imobil. E dreptul suveran al proprietarului de garsoniera din Berceni sa ceara pe ea si 3 milioane de euro, doar nu o sa-l amendeze cineva!
Atunci eu ce fac atunci cand calculez pretul mediu, iau aceste oferte in calcul sau le exclud? Aceeasi discutie poate fi purtata si atunci cand vorbim de acelasi apartament (mi-e clar ca e acelasi dupa poze si descriere), postat sau actualizat – uneori chiar in aceeasi zi – de diverse agentii imobiliare, cu preturi de vanzare care difera si cu 40-50%. M-am gandit initial ca in astfel de situatii o decizie logica ar fi sa iau in calcul doar pretul cel mai mic din zona sau pretul cel mai mic la care un proprietar si-a scos imobilul la vanzare, in ideea ca atata timp cat exista astfel de oferte minime si totusi aceste apartamente nu se vand, atunci pretul real poate fi cel mult egal cu aceasta valoare. Dar criteriul pretului nu este insa singurul care conteaza; este posibil ca motivul pentru care un imobil nu isi gaseste comparator sa fie altul – actele nu par a fi in regula, proprietarul comunica un temen neobisnuit de lung intre semnarea contractului si eliberarea apartamentului, etc – si atunci imobilul vandabil sa nu fie nici pe departe cel mai ieftin de pe piata. Cade astfel ideea mea cu pretul cel mai mic.
Observ apoi ca e oricum foarte dificil sa impart ofertele conform criteriilor mele pentru ca anunturile contin in mod vizibil informatii subiective, eronate sau contradictorii: ideea de imobil renovat de lux este foarte larga, anul de constructie a cladirii nu apare peste tot, suprafata utila este amestecata cu cea construita sau este mult umflata dupa cum vei descoperi analizand cu atentie schitele atasate anuntului, zona in care se afla imobilul este privita foarte larg astfel incat acelasi aparatament apare marketat ca fiind in Unirii, Calea Calarasi, Decebal, Alba Iulia sau pur si simplu ultracentral.
Concluzia mea este ca orice fel de pret mediu sau indice al preturilor imobiliare calculat in baza unor surse de informatii de tipul site-uri de anunturi are o marja de eroare foarte mare, greu de estimat si ofera astfel o informatie de calitate slaba. Singurul instrument util atunci cand vorbim de preturi imobiliare ramane indicele pe care s-a laudat Institutul de Statistica ca il va implementa de la sfarsitul lui 2009 pe baza informatiilor culese de la birourile notarilor publici (atunci am vorbi de preturi reale la care se incheie un contract), insa au trecut luni de cand nimeni nu a mai zis nimic de acest proiect. Umbla vorba ca acest proiect, ca oricare altul facut de o institutie bugetara, e lasat in seama unui singur om. Care om e in concediu, pentru moment.
Am observat ca in noianul de anunturi imobiliare, vanzari si inchirieri, apare din ce in ce mai des mentionat, ca un element de mare lux (care musai va creste pretul cu cateva zeci de mii de euro sau chiria cu cateva sute) faptul ca apartamentul are bucatarie americana. Astfel am gasit apartament de 2 camere in Berceni, la etajul 8 din 8, de 56 de mp, cu bucatarie americana dar si penthouse de lux in zona Soseaua Nordului de 200 mp beneficiind de aceeasi minune a arhitecturii moderne. Sunt convinsa ca pentru un anumit tip de locatari, in unele apartamente in care se simte nevoia deschiderii spatiilor, o bucatarie americana poate constitui o solutie de design salvatoare dar de aici pana la a construi blocuri intregi cu zeci de apartamente toate fiind dotate cu aceeasi bucatarie comuna cu livigul mi se pare drum lung. M-am intrebat de ce acest tip de impartire a spatiului, indiferent de modul in care a fost facut, a ajuns sa fie considerat un simbol al luxului suprem. Oare nu mai face nimeni in Bucurestiul zilelor noastre sarmale, stufat de miel sau macar o omleta? Toata lumea mananca doar cereale cu lapte, comanda sushi la pachet sau iese la carciuma? Pentru ca oricat de multi bani ai investi intr-o hota de buna calitate va asigur ca mirosul de mancare gatita in bucataria americana se va impregna in timp in canapeaua din living, in cartile din biblioteca (asta pentru cine are asa ceva) sau in hainele din cuier. Mai nou descopar insa ca sunt mult mai depasita de noile tendinte in amenajari interioare decat imi inchipuiam, pentru ca acum bucatarie americana nu mai presupune o incapere separata, cu geam propriu si eventual cu cel mult un perete deschis catre living si/sau hol. Am vizitat cateva apartamente in care spre marea mea surprindere in ditamai livingul, la un moment dat, pe langa un perete (de obicei cel mai intunecos) parchetul se opreste brusc si apare un sir de vreo 3 placi de gresie si o chiuveta infipta in perete. Mi s-a comunicat cu admiratie ca asta e bucataria! Ma si gandeam cum ar putea utiliza noii locatari in mod ingenios spatiul asezand plasma pe blatul de la bucatarie sau incorporand masina de spalat vase in biblioteca. Si sa nu credeti ca vorbesc in necunostinta de cauza: am locuit un an intr-un apartament cu bucatarie americana asa ca am avut tot timpul sa testez avantajele si dezavantajele ei.
In final va propun si alte tipuri de amenajari demne de secolul XXI: baia americana – deschisa cu livingul, pentru ca toti locatarii sa imparta si momentele bune si pe cele rele, holul american – deschis cu scara blocului si eventual dormitorul american – care comunica cu dormitorul vecinului, pentru cei care au fost in tabere cand erau mici si au nostalgia camerelor vagon cu 8 paturi.
.
“Skmb teren 700 mp comuna Berceni intravilan deskidere 16ml cu Mercedes sau BMW jeep”
“Am 550 mp in Buftea sunati daca va intereseaza la schimb cu masina”
“Dati masini si la combinatie cu teren la Frumusani?”
“Teren Corbu 1200 mp plaja la schimb cu BMW X5 alb. Suna daca te int.”
Astea-s sms-uri primite in ultima luna de un prieten care lucreaza la un importator de automobile. Pana acum cateva luni baietii astia mari combinatori de terenuri veneau in showroom. Isi alegeau masina, full option bineinteles, si comunicau vanzatorului cam in cat timp cred ei ca poa’ sa vina cu banii: “dau o parcela la Ostratu in maxim o luna si vin cu lovelele”. Acum clientii au disparut si obrazul subtire care se tine cu SUV alb e mai greu de intretinut. Mai ales ca si semeseurile astea iti mananca creditul de pe cartela…
Guestpost by Cristi
La intrebarea retorica daca ne-am saturat sa locuim in blocuri paralelipipedice, uniforme si obtuze, dezvoltatorii imobiliari au crezut ca pot raspunde in numele pulimii romanesti cu un NU categoric. Rationamentul lor? Daca omul este obisnuit de 50 de ani sa vietuiasca cenusiu, anonim in chicineta lui gen cutie de chibrituri, de ce n-ar vrea sa locuiasca in blocuri noi, de 15, 20 sau 24 de etaje prin cartierele mai ieftine ale capitalei? La 1000 -1500 de euro/ mp. locuintele respective ar trebui sa fie accesibile pentru clasa de mijloc, aflata inca in formare. In felul asta au rasarit in ultimii 4 – 5 ani puzderie de proiecte cu nume fandosite, in cartierele “adevarate” ale Bucurestiului: pantelimon, berceni, colentina, dudesti, militari, sau chiar in mijlocu campului. Numele proiectelor sunt epustuflante, pe masura dimensiunilor : Asmita Gardens, Monaco Towers, Blue Towers, Laguna Albastra, Allegria, etc. Te crezi deja in paradis, pana apuci sa le vezi.
Ma intreb totusi cam cat dorea sa castige dezvoltatorul din combinatia asta: au cumparat cu 70 -150 de euro/ mp. terenul, cu un PUZ de 15 – 20 de etaje, un C.U.T. 50 – 60 %, pretul de constructie in jur de 400 – 600 euro/mp. Oricum ai privi, oamenii voiau sa-si dubleze investitia. Castig 100%!!! De unde si vestea buna ca baietii au de unde sa lase la pret.
Raspunsul dat de prabusirea piramidei imobiliare vine sa contrazica rationamentul dezvoltatorilor. Probabil de acum inainte romanii vor fi mai precauti cand isi vor cheltui banii si vor arunca una, doua sau chiar trei priviri inainte de a semna contractul de cumparare.
Sa privim: pe malul lacurilor Pantelimon Colentina si Plumbuita rasar din bube mucegaiuri si noroi frumuseti si lucruri noi. Lakeland Residence, Blue Tower, Emerald Residences. Acestea se itesc semete, parand in comparatie cu cocioabele si favelasurile de la baza adevarate capodopere, megastructuri ale deceniilor de capitalism cu iz de coruptie post-decembrista. Cand le vezi ai senzatia ca a inviat Ceausescu. Imi pot imagina manelistul care-si invita prietenii la el acasa, la Emerald Residences, sa puna de-un gratar, ca-i mai misto decat la curtea unde statuse inainte, peste drum, pe strada Cremenita.
In Berceni, la doi pasi de fumurile galbene si ucigatoare ale IMGB – Kvaerner, Monaco Towers ne asteapta cu delicii rafinate: doua turnuri extinse pe 20 de nivele fiecare. Preturile apartamentelor incep (sic) de la 1.080 euro/mp fara TVA si variaza in functie de suprafata apartamentului, a balcoanelor si a gradinilor, precum si de etajul la care se situeaza acesta. Ansamblul va oferi 146 de apartamente cu un dormitor, 142 de apartamente cu doua dormitoare, 8 duplex-uri cu doua dormitoare, 8 duplexuri cu 3 dormitoare. Suprafetele totale ale locuintelor variaza intre 75-81,35 mp construiti pentru apartamentele de doua camere si 178,56 mp construiti pentru un duplex cu trei dormitoare. Ansamblul pune la dispozitia locatarilor 395 de locuri de parcare subterane si supraterane. Intreg ansamblul va fi predat in prima jumatate a anului 2009. Sa visam la Monaco, la castiguri fabuloase si la lux, in timp ce admiram privelistea IMGB-ului si a reactoarelor (nefunctionale) de epurare a apei de la Glina, asta era idea libanezilor de la Marble House ?