Când o să aveţi 100.000 de euro de cheltuit pe un apartament în câmp, mergeţi la Cornel de la Citylights Pipera. Poate vă zice vouă şi numele de familie. Sau poate e suficient atât. E ca la coafor, doamna Geta, o ştie toată lumea.
Profesionişti, frăţioare, te încurci? !
Frumos, nu? Un asamblu rezidential ieftin (73.000€ doua camere), vizavi de padure, la şosea., cu mici inconveniente (nu trece transportul public pe acolo, dar e bine sa il ascultati pe dezvoltator, care a vorbit si va devia o linie expres).
Partea amuzanta: uitati-va cu atentie la imaginea de mai sus. Exista 3 metri intre bloc si alta proprietate. Destul pentru masini, veti spune, si eu voi fi de acord cu dvs. Ce ne facem insa cu privelistea? Daca in locul ala cumpara altcineva si isi ridica si el un bloc, tot asa, cu 3 metri spatiu, ca la tenblocks?
De ce s-a construit asa? Pentru ca terenul era scump si pentru ca fraieri care sa cumpere erau destui. De ce sa mai dai niste bani pe inca 5 metri, ca sa plantezi niste pomi? Oricum se vor cumpara ca painea calda!
„Sunt interesaţi vizitatorii târgului de promoţii? Da, ei vin la târg chitiţi pe ideea de promoţie, dar încercăm să le schimbăm ideea, să meargă mai mult pe raportul calitate-preţ, nu neapărat pe promoţie” spune Andreea Chiriţă, director de marketing CityLights Pipera.
„Avem şi promoţii pentru această perioadă, promoţii pentru apartamentele de două şi trei camere. Cele de două camere sunt în jur de 73.500 Euro până la 80.000 Euro. Şi apartamentele de trei camere sunt 95.500 Euro, acum promoţional pentru târg. Cu cât aţi scăzut preţurile? Nu foarte mult, să zicem că e un discount de 5-10% maximum” afirmă Andreea Chiriţă director de marketing CityLights Pipera.
Cele două citate de mai sus sunt extrase de aici şi se referă la modalitatea prin care marchetingii şi managerii de la CityLights Pipera cred că trebuie abordată piaţa.
Aţi reţinut că nu e cazul să facem discounturi disperate. Sigur, avem 4 blocuri aproape goale, suntem în câmp şi nu vom avea vecini în următorii ani, însă asta e tot ce vă putem oferi. Aşa merge biznisul. Înţelegeţi şi voi, ţăranilor, nu vă mai aşteptaţi la mocangeli. E BIZ-NIS!
Vă reamintesc că apartamentele astea vi le vindeam în 2008 că fiind de lux, apoi v-am zis că sunt accesibile şi am scos veceurile. Aţi înţeles cam cât respect avem pentru voi.
Hai, vă pupăm pe portofel, avem treabă acum, mergem să vorbim cu fraţii Negoiţă, să dezvoltam o super strategie comună de agăţat fazani la următorul târg.
Asadar aveti un apartament de vanzare. Si sperati sa gasiti un client anul asta. Si stiti ca exista doua modalitati de a proceda. Prima cere ceva munca, asa cum a facut Dono. Omul a pozat apartamentul de doua camere pe care vrea sa il vanda si l-a pus pe magazinuldecase, pe anuntul.ro, ofera un tur virtual pe 111case.ro (interior si exterior) si a pus si un banner pe blogul personal. Pretul cerut e “in piata”, blocul e nou si pozitia e buna pentru cineva cu jobul/biznisul in nordul orasului. Iar imobilul e situat intr-o zona locuita, intre case, nu ca Citylights, in camp deschis.
Cealalta varianta e sa chemi profesionistii, agentii 007, sa se ocupe. Sa dea ei anunturi, sa puna bannere pe balcon, ca tie ti-e lene. Si oricum ei stiu mai bine, ca d-asta sunt brocheri imobiliari. Eventual le dai exclusivitate, sa poata sa se miste ca pestele in apa. Si astepti sa vina clientii, care clienti nu vin pentru ca nu stiu absolut nimic de apartamentul tau. N-au vazut poze relevante ale interiorului, n-au vazut poze cu blocul, nu stiu mare lucru pentru ca agentii 007 nu vor sa aiba scurgeri de informatii. Un exemplu? Desigur, sa va vorbesc despre Hirsh. De fapt unii care au fost Hirsh. Va aduceti aminte ca erau ceva bannere prin oras cu numele asta pe el (galben-verde) pana acum un an? Ei bine, brocherii astia convingeau clientii sa le acorde exclusivitati pe o durata de macar 30 de zile, timp in care incercau sa organizeze chestii gen “ziua usilor deschise“, o zi in care potentialii cumparatori puteau veni la orice ora pentru a vizita imobilul. Initiativa era buna, agentii erau varza, asa ca n-a mai ramas mare lucru din ei. Acum au aparut prin oras hidoseniile astea din plexi galben, cam in aceeasi zona in care se miscau astia de la Hirsh inainte. Am incercat sa dau de ei si am descoperit ca au aceeasi adresa cu defunctul Hirsh. Chestia e ca la telefon nu se recomanda in nici un fel, doar ceva gen “agentia 9898″, asa ca o sa presupun ca numele anterior era o franciza si nu mai au voie sa-l foloseasca. Acum sunt anunturi prin zona Unirii si adiacent, cum se spune. Deci proprietarii de cosmelii de peste 100.000 de euro ii agreeaza, ma gandesc eu. Desi au facut o alegere proasta. Pentru ca agentii 9898 nu dau informatii la telefon. Cate camere? “Veniti la noi la agentie“. Pai zi-mi la telefon. “Pai nu e colegul, lasati un numar sa va sune“. Suna colegul, peste doua zile. “Chiar nu mai stiu pretul, trebuie sa-l caut, dar veniti la noi si cautam impreuna“. Si alte dude. Sa nu-mi spuneti ca am nascut un articol (dare de seama, zic eu) dintr-un singur telefon dat. I-am observat luni de zile si i-am sunat de 5-6 ori. Si am strans impresii de la alti doritori de apartamente, care s-au lovit si ei de profesionalismul lucratorilor in contrainformatii.
Concluzie? Puneti mana la munca si promovati-va proprietatea prin toate mijloacele posibile, dati anunturi pe site-uri de imobiliare incluzand detalii relevante, chemati-i pe unii de la un site de video imobiliare sa va filmeze casa (mai ales daca vorbim de o vila), platiti 100- 150 de lei pentru un banner decent si vizibil (nu asa), folositi-va de retelele sociale pentru a transmite anuntul, nu va bazati pe niste papagali care nu raspund la telefon si vor sa va ciordeasca 3% din lovelele dumneavoastra.
Poza exprima un paradox: cu toate ca nu raspund la telefoane si nu vand mare lucru, agentii 9898 au lasat o baliza de plexi pe balconul unui apartament cu inscriptia “vandut”. Uimirea mea a fost totala, pana cand am realizat ca apartamentul cu pricina e in blocul unde au sediul. Ii suspectez ca platesc o taxa pentru promovare proprietarului.
A trecut un an de cand am scris prima oara despre Citylights Pipera. Si iata ca oamenii aproape au terminat blocurile cu apartamente de lux (initial), acum vandute ca fiind “accesibile”. M-am temut atunci ca poate nu vor respecta termenele de predare si si-au alcatuit un contract care sa-i puna la adapost. Insa structurile sunt ridicate si inteleg ca ultimele doua blocuri (ca pozitie fata de strada) sunt gata. Raman discutiile legate de finisaje si de utilitati, dar, nu-i asa, timpul le va rezolva pe toate. Sau nu. Dar ma documentez si revin.
Si nu mai radeti de fratii Negoita, nu sunt singurii care fac blocuri in mijlocul campului.
Remember Citylights Pipera? Aia de care am scris aici si aici? Ei bine, oamenii vin cu o oferta in intampinarea iluzioriului 5% TVA promis de guvernul electoral. Apartamentele, care erau “de lux” in vara si au devenit “accesibile” in toamna, sunt acum oferite nefinisate pentru ca pretul sa iasa sub 100.000 de euro. E, ce ziceti? Apartamente de lux pentru care tre’ sa cauti o echipa de muncitori sa-ti traga o mana de var si sa-ti puna veceu in baie? Lux de lux, ca in Romania.
O sa-mi patentez expresia asta cu “lux de lux” ca am auzit ca si Badea si-a inregistrat-o p-aia cu “Traim in Romania si asta…”. Cum care Badea? Colegul de blogosfera, Mircea Badea!
Acum doua saptamani spuneam aici ca nu inteleg cum poate fi de lux un ansamblu situat in mijlocul campului. Vad ca si-au schimbat intre timp abordarea, acum au de vanzare “apartamente accesibile”. Au incercat si un concurs de fotografie numit “Vino sa ne arati Bucurestiul noaptea” (ca sa-i sugeram ciolovecului ca suntem in oras, nu in Voluntari); din pacate, “sistemul de votare a fost fraudat” asa ca anuleaza voturile si o iau de la capat. Nu-mi dau cu parerea despre strategii de marketing, ca nu ma pricep. Doar ca mi se pare ca s-a cam fasait incercarea de a identifica ansamblul ca fiind unul urban.