Proprietarii mall-ului a semnat un contract cu operatorul de cinematografe The Light, care va deschide şase săli cu sistem de proiecţie 3D în cadrul proiectului, dotate cu 960 de locuri. Cinematograful se întinde pe o suprafaţă de 2.300 mp.

Povestea mallului falimentar de la marginea Oradei continuă. Tiago a fost vândut ieftin, acum se va redeschide tot ca mall, deşi zona e ciudată din multe puncte de vedere.

• 960 locuri pentru un oraş de 200.000 locuitori? Chiar aşa de mare sa fie cererea de cinematograf in Oradea?
• mallul va fi situat la marginea oraşului. cu ce vor ajunge oamenii acolo?
• in oraş mai există două malluri, şi prin ele cam bate vântul.
• de ce ar vrea cineva să deschidă un magazin de firmă într-un mall, ştiind că la 75km distanţă (Debrecen) există acelaşi magazin cu preţuri mult mai mici şi că la 130Km (Polgar) există un outlet mic, dar solid (ca să nu mai vorbim de Parndorf)? care e unghiul abordar? cumpăraţi mai scump de la noi dacă nu vă duceţi de 3-4 ori pe an in Austria la cumpăraturi, cum faceţi de obicei?
• vizavi de Tiago există Carrefour, deschis in 2008. La 500m mai incolo este Real. Pic a dat faliment, parcă, pentru că era foarte departe de oraş.

“Ştiaţi că 87% din traseele efectuate de conducătorii auto sunt mai mici de 60 de km pe zi?”

Ştiţi părerea mea despre vehiculele electrice. Am mai scris pe blogul lui Arhi, aici şi aici. Maşinile electrice sunt viitorul, reprezintă soluţia logică. În mod surprinzător, dintre toate companiile producătoare de automobile pe care le-aş fi văzut deschizătoare ale acestui drum, doar Renault a făcut acest pas. Meritul este în mare parte al lui Carlos Ghosn, vizionarul aflat la cârma companiei. El a înţeles că ideea lui Shai Agassi e soluţia pentru cea mai mare problemă a automobilului electric: infrastructura. Agassi a făcut un lucru extraordinar: a convins cel puţin o ţară să susţină implementarea pe scară largă a vehiculului electric. E adevărat că Renault nu se grăbeşte să introducă staţiile de schimbare a acumulatorilor Quick Drop (ideea celor de la Better Place) în Franţa, însă asta e în mod sigur doar o decizie comercială. Deocamdată compania franceză se concentrează pe instalarea de staţii de încărcare la sediul clienţilor mari, persoane juridice – cum ar zice Marean.

Trecând peste consideraţiile personale, să spicuim din prezentarea de ieri organizată de Renault:

• cele două modele prezentate (Fluence ZE şi Kangoo ZE) vor fi lansate în toamna aceasta şi vor fi disponibile şi în România până la sfârşitul anului.
• Fluence se va fabrica în Turcia, Kangoo în Franţa. Fluence va avea 95 CP, cuplu maxim 226 Nm(disponibili de la accelerare) şi o autonomie de aproximativ 185 km. Preţul (în Franţa, unde se oferă o subvenţie de 5000 euro) va fi de 21300 euro, tva inclusă.
• Renault estimează că în 2020 cota de piaţă a vehiculelor electrice va fi de 10% din total. Eu zic că vor depăşi estimările.
• Poşta franceză a încheiat un contract pentru 15000 de Kangoo ZE cu Renault. Asta e un pas important în dezvoltarea automobilului electric, să ai mari clienţi corporatişti.
• Trebuie să recunosc că m-am înşelat într-unul din articolele menţionate mai sus: există oameni politici cu idei novatoare. Ministrul mediului a anunţat că va susţine o ordonanţă de urgenţă prin care statul să subvenţioneze achiziţionarea unui vehicul electric cu 6 tichete “Rabla” sau 25% din preţul maşinii (dar nu mai mult de 5000 euro). A, am uitat, ministrul mediului e maghiar…
• Despre maşini, puţin de zis. Fluence e confortabilă, varianta ZE e cu 13 cm mai lungă decât cea clasică (pentru a face loc acumulatorului), cuplul maxim disponibil aproape imediat îţi lasă impresia unui motor de două sute şi ceva de cai putere. Silenţioasă? Puţin spus. În scurta înregistrare de mai jos se aude haina mea de fâş foşnind la fiecare manevră. Şi un şuierat discret în momentul accelerării bruşte.

Renault România discută cu marile companii furnizoare de electricitate pentru găsi cele mai bune soluţii pentru realizarea infrastructurii. Probabil că, pentru început, se vor realiza staţii de încărcare la sediul companiilor interesate de flote de Kangoo. Apoi, din declaraţiile reprezentanţilor Renault, se vor trimite scrisori de intenţie către autorităţile locale pentru a vedea unde există interes pentru realizarea unor posturi de încărcare pe domeniul public. Asta s-ar traduce în mod concret prin parcări cu “prize” sau, pe viitor, în montarea unor “benzinării” Quick Drop.

 

LE: Ordonanţa de urgenţă a izbândit, dar s-a “micşorat”. Din 6 tichete “Rabla” au rămas 4, iar procentul de 25% a devenit 20% (dar nu mai mult de 3700 euro în loc de 5000). Suntem şi noi un fel de francezi, dar mai mici.

Mă folosesc de această ocazie pentru a saluta lipsa de informaţie şi de cultură economică a majorităţii concetăţenilor mei, investitori imobiliari de ocazie, ce aşteaptă întoarcerea vremurilor “caritabile” (de la Caritas).

 

PS: urmăresc zilele astea cu “amuzament” cum un profesor de sport, investitor de Tărtăşeşti, încearcă să oblige un client ce a contractat o locuinţă în ansamblul de 200 de case să-i plătească până la ultimul leu, conform contractului. Trec peste uşurinţa cu care persoana în cauză a semnat acel act în care nu e protejat în nici un fel, pot să înţeleg cumva că omul îşi dorea să se mute la aer curat şi entuziasmul l-a făcut să uite să consulte un avocat.  Mă uit însă la “dezvoltator”: a construit 5 case din 200, nefinalizate nici una din ele. Drumul de acces nu l-a interesat, deşi ţi-e greu să ajungi acolo fără un 4×4 autentic. Îmi place însă teribil că îşi obligă clienţii să-i dea toţi banii în condiţiile în care nu a făcut staţia de epurare. E adevărat că are un contract în mare parte în favoarea lui, dar a furniza utilităţile e una din obligaţiile lui. Fără canalizare e imposibil să locuieşti acolo, însă domnul profesor nu pare interesat de acest subiect. Probabil că e dispus să sape o “privată” în fundul curţii şi cu asta să bifeze şi una din ultimele obligaţii contractuale.

Exemplul e pentru ziariştii statisticieni, ăia care vorbesc despre trendurile pieţei în funcţie de preţurile de pe vreun site de tipul “anunţuri particulari”.  Mare parte din oferta imobiliară actuală e formată din mizerii d-astea, din ţepe, din locuinţe fără utilităţi. Când văd un articol făcut din tihna biroului, mă apucă dracii. Nici o legătură între articolele fanteziste din publicaţii ce se vor de biznis şi realitatea din teren. Nu m-ar mira să găsesc o odă în presă închinată relansării complexului Planorama.

Dacă n-ar exista “România, te iubesc” de la Pro tv, peisajul jurnalismului de real estate ar fi inexistent.

Altfel e bine. Azi, de la ora 12, pe evz.ro va avea loc o dezbatere pe teme imobiliare. Întrebarea este, desigur, dacă mai scad preţurile. Va răspunde Oana Ivan, manager general al Benevo. Firma asta are un portofoliu de sute de apartamente, fiind înfiinţată de unul din fondurile ce a băgat bani în imobiliarele din România. Cum credeţi voi că o să răspundă doamna Ivan? “Mai scad puţin, dar din toamnă ne putem aştepta la creşteri”, fireşte. O altă întrebare va fi: “noua grilă a notarilor va influenţa evoluţia preţurilor?”. Şi aici ce ziceţi, vom avea surprize?  Nu, doamna ne va explica cum s-au gândit notarii să vină în sprijinul clienţilor şi să reducă tarifele, acest demers nefiind posibil fără micşorarea semnificativă a preţurilor de referinţă. Şi alte abureli specifice unei dezbateri atât de serioase.

 007 a tăcut şi a înghiţit. Dar a rămas cu o nelămurire: ce proprietate de 2.5 milioane de dolari ar putea cumpăra  cineva în zona Bulevardului Unirii? Ceva îl făcea să bănuiască că lucrurile nu stau chiar în regulă. Aşa că a doua zi dimineaţă l-a sunat  pe mobil pe James Austin, încercând să-l convingă pe american că e ceva putred în această afacere. Domnul Austin s-a arătat mirat de insistenţa lui şi l-a asigurat că totul e ok şi că a fost şi el la notar cu două zile înainte, convingându-se de seriozitatea afacerii. Care afacere urma să se perfecteze în acea zi, în cursul dimineţii. Brokerul l-a mai rugat pe James să-i dea doar detalii legate de identitate notarului şi adresa cabinetului acestuia, promiţând că nu-l va mai deranja. Austin s-a arătat un pic nelămurit, dar i-a furnizat informaţiile dorite.
 
 
 
 007 a sărit în maşină şi a demarat spre notar, al cărui birou se găsea undeva în spatele magazinului Adam. Adresa era a unui imobil vechi, de apartamente. La parter a văzut o plăcuţă metalică, gravată cu numele cabinetului notarial. Sprânceana i s-a ridicat a mirare, ştiind că notarii sunt obligaţi prin lege să aibă un anume tip de publicitate stradală. Tânărul broker a sunat scurt şi a intrat în apartamentul de la parter. O tânără blondă, aşezată în spatele unui birou s-a ridicat uimită, văzându-l. 007 a întrebat-o dacă poate să facă o copie legalizată după un act. Într-o secundă au apărut în birou şi alţi doi indivizi care, dovedind prezenţă de spirit, l-au rugat să lase actul respectiv pentru legalizare şi să revină mai spre sfârşitul programului, fiind aşteptaţi doi clienţi importanţi. Brokerul le-a promis că revine, având actele necesare în maşină. Odată ieşit din imobil, acesta s-a sprijinit de zid. Văzuse multe ţepe în imobiliare în anii din urmă, unele trase chiar cu ajutorul unor notari combinatori, însă povestea ce i se desfăşura sub nas era ireală. Exact ca în  Cacelmaua, filmul ăla cu Redford  Newman. 
  
  
Prima idee care i-a venit a fost să sune un prieten, notar. Acesta i-a confirmat în câteva minute că e cusută cu aţă albă povestea, cu atât mai mult cu cât numele notarului era real, acesta având biroul însă în cu totul altă parte a Bucureştiului. 007 a sunat la poliţie, petrecând câteva minute la telefon pentru a convinge un interlocutor confuz că există o problemă.
 
 
 
 Însă subiectul poveştii, Earl Winebager, era de negăsit. Nu răspundea pe mobil, nu răspundea la telefonul din apartamentul în care locuia, James Austin nu reuşea să-l găsească nici el. Între timp a apărut echipajul de poliţie şi 007 le-a spus povestea sa. Aceştia au intrat în imobil să verifice, rugându-l să aştepte afară. Cum se dădea el de ceasul morţii să-l găsească pe Earl, a observat la un moment că de pe zidul imobilului dispăruse plăcuţa gravată cu numele cabinetului. În timp ce contempla şocat urmele de adeziv uşor din locul unde fusese placa, cei doi poliţişti au ieşit în stradă. Privindu-l cu reproş, aceştia i-au comunicat că apartamentul era închiriat de o firmă care desfăşura activităţi de comerţ internaţional, iar persoanele prezente erau administratori sau angajaţi ai acestui s.r.l. Cum urmele de adeziv de pe zid nu ar fi putut constitui o probă, rămânea că Earl să confirme înşelătoria. Însă după jumătate de oră reprezentanţii legii au plecat, sugerându-i să vină la secţia de poliţie cu americanul ca să depună o plângere.

Când 007 şi Austin deveniseră panicaţi şi se pregăteau să informeze poliţia de dispariţia lui Winebager, au primit telefon de la sediul firmei de IT. Patronul unui mic hotel îl căuta pe Austin că să-l informeze că avea un client care-i solicita ajutorul. Desigur, clientul era Earl. Care nu mai avea haine, bani sau telefon mobil. Le luase curva care-l însoţise la hotel, după ce probabil i-a pus un somnifer în băutură. Cu un cap cât baniţa, milionarul american era şocat de ce i se întâmplase. Şi devastat că nu reuşise să ajungă la notar la ora stabilită. Explicaţiile celor doi au ţinut ore întregi, Earl nu reuşea să accepte că a fost aproape să fie victima unei înşelătorii istorice. Prietenul Jean nu avea nici un telefon deschis, aşa cum era de aşteptat. Alte urme nu erau, chestii palpabile adică. În final, Earl a hotărât să nu depună plângere nici măcar pentru furt, ca să nu se trezească acasă cu o corespondenţă din partea autorităţilor române ce i-ar fi creat probleme în căsnicie. Cum paşaportul îl păstrase în apartament iar cardurile erau înlocuibile (le şi blocase în orele următoare), paguba ce se cifra la aproximativ 1500 de dolari nu era atât de insuportabilă. Umilinţa însă era apăsătoare, aşa că Earl a plătit un bilet de avion foarte scump că să plece peste două zile acasă.
 
 
 
 Ştiu că vi se pare puţin credibil, dar povestea e adevărată. Am uitat doar să vă zic ce imobil dorea să cumpere Earl Winebager cu 2.5 milioane de dolari. Era vorba de fostul sediu central al securităţii, cum îi prezentase Jean clădirea de pe Bulevardul Unirii. Adică de magazinul Junior (actuala Curte de Apel).
 
 
 
 PS: Earl a lăsat în urmă copii ale actelor de proprietate, dacă reuşesc să-l conving pe 007 să mi le dea vă promit că le voi publica.

“OFERTA IMOBILIARA
NOTA:
Cele 450 ha , sunt deosebit de bine amplasate chiar intre cele doua paduri, prezentand toate avantajele construirii unui “SILICON VALLEY”.
Stimate Domn,
Permiteti va rog sa va prezint pe scurt un mic detaliu cu referire la una dintre cele mai captivante investitii a secolului “ TEHNOLOGIA INALTA CA PRINCIPAL VEHICUL DE DEZVOLTARE ECONOMICA PENTRU ROMANIA”, ce poate aduce beneficii deosebite investitorului , care cu siguranta ar scoate si Romania din impasul economic dureros in care se afla.
Desii , cunoasteti ca Romania prezinta avantaje considerabile , totusi participarea ei in aceasta concurenta este inca timidida, momentul fiind unul chiar oportun si binevenit , dezvoltarea unei structuri platforma IT ce ar permite adunarea tuturor Companiilor mai mari mai mici la un singur loc, unde ar putea sa se dezvolte productia de microprocesoare, integrate, alte parti component inclusiv ansamblarea acestora , service etc, este absolut necesar.
Romania a produs pana de curand cel mai mare numar de programatori analisti/ingineri de calculatoare din Europa, a fost daca va reamintiti cativa ani pe primul loc din Europa in numarul de certificari de software insa cu regret trebuie sa recunosc , au fost nevoiti sa place, am convingerea ca ar fi fericiti sa se intoarca sa lucreze in acelasi climat si standard in tara lor.
O concentrare a unui efort investitional in Tehnologia inalta (software, calculatoare, semiconductori etc..) ,Industrie cu mare continut intellectual, ar aduce imediat beneficii enorme , care se pot varsa rapid si in alte proiecte ce se pot dezvolta cu certitudine, fiind inca o piata virgina, in alte tipuri de activitati in cadrul si in jurul centrului “SILICON VALLEY “ ROMANIA, cu plecare de la centre bancare pana la productie manuala unicat, pana la hoteluri de lux si Campusuri universitare , ar putea devenii chiar principalul competitor al celorlalti mari investotori in domeniu .

Teren intravilan 450 ha comasat 100%
Amplsamanet : DN1A ( intre Crevedia si Butimanu)
DATE GENERALE:
Teren amplasata in zona turistica Crevedia-Butimanu la extrema de S-E a Judetului Dambovita (un Diamant neslefuit) cum de altfel se mai numeste, cu bogat trecut istoric, intre doua paduri seculare, zona ce se incadreaza in viitoarea Metropola, proces in dezvoltare si care din punct de vedere al organizarii functionale , reconfigureaza spatiul Bucurestiului.
Aceste mutatii spatiale ce se impun la ora actuala , creaza asa zisele motoare de crestere a investitiilor economice si sociale care definesc spatiul Metropolitan.

Detalii juridice:
Teren cu grad de comasare 100%
Teren intravilan, cu PUZ pentru teren golf pe suprafata de 108Ha, restul pana la 450ha avand PUZ pentru diverse proiecte IT cu un CUT 8 , inclusiv rezidentiale
Proprietate particulara – cadastru , intabulare ,
UTILITATI:
Apa, gaz, electricitate, cablu fibra optica internet, telefon+TV

DETALII TEHNICE:
Teren fara denivelari nu este afectat de culoarul de zbor ,
Terenul nu este traversat subteran sau suprateran de diverse conducte , canale functionale,retele ce deserves serviciilor utilitare
Terenul nu este afectat de stalpii de inalta tensiune si nici de alte fire sau cabluri electrice sau de alta natura
Prima panza freatica se afla la cca 20m
INDICATORI URBANSTICI OBTINUTI IN PUZ
POT= 70%
CUT= 4 si respectiv 8
VECINATATI
Terenul se afla amplasat intre cele doua paduri seculare Lucianca si Ciocanesti, fiind o zona turistica, aerisita, la o distant de 27 Km de centrul Bucurestiului.
Accesul la teren este nu numai facil dar este acesat din toate directiile tarii:
Bucuresti ; Buftea; Corbeanca, Otopeni DN1,Centura
Vecinatati: paduri; Parc pentru sporturi extreme AVENTURA PARK; rauri naturale cu organizari periodice de concursuri pentru pescuit;

PRET
Pretul este discutabil direct cu proprietarul, acesta pornind de la 7 euro/mp
Toate detaliile cu referire la negociere, asociere, avans etc … se fac numai cu proprietarul.
Va stau la dispozitie oricand pentru orice alte detalii in legatura cu oferta, prezentarea terenului a documentelor de proprietate sau intalnirea cu proprietarul direct .
Comision perecput si incasat de agentie- 1,5% din total valoare contract

Consultant imobiliar
C**** T*****
07********* ”

Aş face şi o schiţă pentru berbecii de la Sibiu (care n-au auzit de intabulare şi-mi zic că nu-ţi dă nimeni să citeşti contractul de 50 de pagini, aşa că-l semnezi repede), dar sunt pe drumuri şi n-am mult timp.

Azi avem câţiva oameni destepţi din Sibiu. Fiscul le-a pus sechestru pe apartamentele achitate integral pentru că vrea să recupereze TVA-ul de la dezvoltator (persoană fizică, desigur). Ei nu şi-au intabulat proprietăţile “din diverse motive”.

Serios, ar trebui să scriu un ghid pentru ăştia, dar cu multe ilustraţii şi mai puţin text, să nu-i încâlcesc…

Sunt la Atena timp de trei zile pentru un biznis (da, aţi ghicit, ajut guvernul grec să iasă din insolvenţă şi le cumpăr o insulă), aşa că o să vă mai povestesc chestii din portul Pireu.

• Flota comercială a Greciei a crescut în ultimii trei ani cu 5.2%, numărând acum 2123 de vase. Cifra a fost comunicată de autoritatea naţională pentru statistică ELSTAT şi se face pentru trei ani datorită perioadei lungi de timp între lansarea comenzii şi livrarea vasului.
• Carrefour a fost amendat cu 12.5 milioane de euro. Carrefour Marinopoulos, operatorul supermarketurilor Carrefour în Grecia, Bulgaria şi Cipru, a fost amendată de autoritatea ce reglementează concurenţa (Consiliul Concurenţei, pe româneşte). N-are rost să vă înşir motivele, am remarcat ştirea pentru că mi se pare că statul grec umblă după bani la marile firme, în timp ce al nostru trimite portăreii să vâneze micile sereleuri, smântânindu-i de amenzi simbolice şi având costuri extrem de ridicate cu aceşti zapcii. Pe de altă parte, cum poţi să ataci o mare companie folosindu-te de miliţieni expiraţi pe post de gardă financiară? A, da, ştiu: îi trimiţi să amendeze un gigant cu 2000 de lei pentru că nu şi-a trecut capitalul social într-un contract.
• Aldi vinde tot şi pleacă. Aldi a hotărât să-şi vândă reţeaua de 38 de magazine din Grecia şi se află în discuţii cu potenţiali cumpărători, conform propriilor declaraţii. Ei sunt prezenţi pe piaţă locală din noiembrie 2008. Asta se întâmplă după ce acum două săptămâni francezii de la FNAC au hotărât să-şi închidă afacerile în Grecia după cinci ani de prezenţă aici (au doar trei supermarketuri, însă în ultimul au investit 3.5 milioane de euro acum mai puţin de un an).  Iar la începutul săptămânii Atlantic, alt operator de supermarketuri, a cerut protecţie împotriva creditorilor, încercând să-şi restructureze afacerea şi să rămână în business.
• Piraeus Bank a făcut o ofertă să cumpere cele 33 de procente pe care statul le deţine în Hellenic Postbank şi cele 77 de procente deţinute în ATE Bank. Piraeus oferă 701 milioane de euro în încercarea de a deveni cel mai mare grup bancar din Grecia. Guvernul grec a răspuns că ia în considerare oferta şi se pare că acum e în căutare de consultanţi pentru a finaliza afacerea. Angajaţii celor două bănci au început greva, nemulţumiţi de posibila privatizare. Cumva justificat, având în vedere că socialiştii aflaţi la putere susţineau necesitatea reîntoarcerii în proprietatea statului a unui număr de companii, cât şi nevoia de a exista o bancă mare contralata tot de stat atunci când erau în opoziţie.
• Doi poliţişti greci au fost suspendaţi vineri. Cel din Atena a fost acuzat de o femeie de 74 de ani că i-a furat 1200 de euro din casă atunci când a vizitat-o să consemneze o spargere la locuinţa acesteia. Afirmaţia femeii ar putea fi adevărată sau nu, important e că la greci sistemul pare a fuctiona. Al doilea poliţist a fost suspendat pentru că nu a observat că un deţinut a fugit din celula sa de la secţia de poliţie din Nea Moudania, Halkidi. Fără comentarii, că ne urmăreşte Poliţia Capitalei pe Twitter…
• Ştiaţi că în zona centrală a Atenei există restricţii de circulaţie pe bază de numere de înmatriculare pare sau impare în timpul săptămânii? Maşinile cu numere pare n-au voie să intre în “inner ring” în zilele impare şi cele cu numere impare n-au dreptul sa acceseze zona în zilele pare. Restricţia tocmai a fost ridicată pe perioada sezonului turistic, adică până în septembrie.