Tag Archive: criza

Iunie 2010, lucrurile nu merg aşa bine pentru construcţia în regim propriu dintr-o zonă selectă din Bucureşti, aşa că proprietarul o pune la vânzare.

Casa P+1 Chiajna, sat Rosu

Vand casa P+1, com. Chiajna, sat Rosu, la aprox. 1 km de statia Apusului, cartier Militari.
Casa are 6 camere + bucatarie + baie. In plus, exista si o magazie mare, din beton, cu usa metalica, pretabila ca si garaj daca se doreste.
Toate utilitatile, finisaje 2009, merita vazuta, mai multe detalii la fata locului.
Pret: 142.000 EUR usor negociabil.

Detalii inutile gen “nema asfalt pe stradă” sau “necesită gard inalt, datorită minorităţilor conlocuitoare” sunt omise, pentru bunul mers al vânzarii. Scăderea decisivă de preţ are loc câteva luni mai târziu, când de la 142 preţul scade la 135.000€.

După un an de zile de insuccese, în care pretul nu mai scade deloc, se scoate de la vânzare. Probabil zicala “mai bine mor cu ea de gât decât să o vând” funcţionează.

Ăl mai prost om din lume e americanu’

La noi criza s-a terminat. Piaţa imobiliară stă să scoată capu’ din zăpadă, ca ghiocelul. Până la toamnă, zic experţii noştri, va fi în plin avânt. Să te ţii preţuri, să vezi cozi la notariate, samsarii de terenuri se vor îmbujora iarăşi şi viaţa se va întoarce la normal. Va fi a doua (sau a zecea, cine mai stă să numere toate baloanele sau schemele Ponzi) descălecare a Caritasului pe meleagurile noastre.    

Americanii, însă, sunt terminaţi. Nu le merge deloc economia, cu tot cu perfuziile alea de miliarde băgate în ultimul an în venă. I-auzi ce zice aicea: “The single biggest problem in the U.S. real estate market is simple: There are very few homebuyers. That seems obvious, but the “buyers’ strike” has caused house prices to drop, along with an epidemic of foreclosures. What’s worse, the long depression in real estate is probably not over. S&P has forecast that home prices will drop by 7% to 10% this year. The S&P Case-Shiller Index has dropped for most of the 20 largest real estate markets over the last several months. RealtyTrac recently reported that more than one million homes were foreclosed upon in 2010.

Many economists argue that the housing market may take four or five years to recover. Even if that’s proven to be true, the all-time highs of 2006 may never be reached again.” Citiţi şi restul aici.

Ăi mai proşti oameni din lume…

“Dovezi că nu valorează atâta”

Octombrie 2009, în plină criză, se scoate la vânzare teren/casă în sectorul 5:

VAND TEREN 226MP ( proprietate personala ), DESCHIDERE 10,3M, casa 3 camere din paianta (curent tras), demolabila, SECTOR 5, Humulesti-Salaj, utilitati la poarta (apa, canalizare, gaze), cadastru+intabulare. PRET 69.000 EURO negociabil. Telefon: 0721.52.99.22 sau 0765.67.97.21.

Vânzătorului i se oferă 33.000€, ofertă la care acesta, ofuscat, răspunde:

am scris negociabil, nu degeaba.
intr-adevar daca mi se aduc dovezi ca nu valoreaza 69.000 de euro atunci scad din pret si 15k, dar ma indoiesc.

Teoretic, corect, nu? Un fel de “terminaţi cu prostiile astea cu criza nene, e un teren de 200mp in Bucuresti”! Faţă de 69.000, 33 părea a fi gratis pentru proaspătul miliardar imobiliar. În septembrie 2010, lucrurile s-au schimbat puţin. Preţul este acum 31.000€, iar vânzătorul ne declară sincer:

Recunosc ca poate m-am hazardat la inceput cu pretul.
Oricum, pretul este inca negociabil.

De aici. Proverbul nu e românesc, dar se potriveşte de minune în situaţia de mai sus: “dacă laşi un om să vorbească destul de mult, se va face singur de râs”.

PSD ILfov ştie ceva

"Din surse sigure am auzit – sunt şi membru în PSD Ilfov – că de anul viitor – mai cresc preţurile, ieşim din criză şi n-o să mai vând nimic acum. O să mai suport până la anul. Surse sigure am avut şi când a venit criza. Tot din PSD, oameni cu valoare mi-au spus înainte de alegerile locale din 2008, dar n-am crezut. Eram prea aerian şi am crezut că aberează, să ne sperie: «Vine criza, n-o să se mai vândă terenuri. Scăpaţi de ele»".

Un material foarte bun despre samsarii de terenuri din jurul Capitalei, găsit la Alex.

Suprafata locuinţei, miturile crizei

 

Amuzant, nu? Practic, oamenii se intinsesera pe hectare intregi cu locuintele si a fost nevoie de criza sa le aduca aminte ca nu au nevoie de 8 camere si de living de 60mp pentru doua persoane. Dar in 2008 se putea, ca existau bani si perspectivele erau bune. Acum nu mai sunt. Acum oamenii afla ca e greu sa dam cu aspiratorul in vila lor imensa, neizolata si aflata la noroi. Acum oamenii afla ca e destul de nasol sa n-ai izolatie, ca factura la incalzire e nemiloasa.

Dezvoltatorii si particularii au construit mult si prost. Apartamente si vile disproportionate, in care oamenii nu se pot muta din varii motive, cel mai important fiind ca sunt scumpe si cumparatorii nu sunt dispusi sa plateasca extra pentru o sufragerie mare de tot, in care stau ca in pestera doi oameni in fiecare seara. Sigur, e frumos cand vin oaspeti, dar cat de des se intampla asta?

Afaceri imobiliare pe timp de criză

Spicuim dintr-un articol de pe money.ro:

Proprietarul unui apartament ANL cu doua camere, de 58 de mp din zona Baicului, construit în 2002, vrea sa se mute din apartament într-o vila  spatioasa de 120 de mp si mai are nevoie de 75.000 de euro. Ca sa acopere cheltuiala, si-a scos la vânzare apartamentul pentru suma 80.000 de euro, negociabil.

Din ce tin eu minte, 80.000€ era pretul in 2008, pe vremea cand lumea avea bani sa isi puna si in cap. Altfel, pretul real pentru apartament ar fi cam 40.000€, dar nu ii spuneti asta proprietarului, lasati-l sa descopere singur bula imobiliară. Nu ii spuneti nici despre cat valoreaza cu adevarat o vilă.

Read More »

Criza se adânceşte şi în ţară

de_inchiriat_in_sighisoara

Cladirea asta urma sa fie mandria Sighisoarei. Aruncata fix in mijlocul orasului, a fost goala de la terminarea ei, de acum cativa ani. Asa e in toata România, plin de locuri ultracentrale de inchiriat. Daca am avea sosele si retea de transport, bucurestenii ar fugi sa isi mute birourile in Pitesti, Ploieşti, Râmnicu Valcea sau Brasov, pentru ca spatiile sunt aproape gratis acum.

Seminarii sau schimbare?

Vorbeam zilele trecute de diverse seminarii organizate pe teme imobiliare şi îmi exprimam nemulţumirea pentru că discuţia e mereu aceeaşi, de doi ani de zile. Preţurile au scăzut, mai jos nu se poate, să găsim soluţii de finanţare, să atragem clienţii cu ajutorul unei prese prietenoase şamd. Eu zic că nu aud o discuţie de fond, numai chestiuni de formă, aşa că pot să-mi permit să le dau peste bot. Să recapitulăm, zic.

Majoritatea dezvoltatorilor cu oferte în acest moment au aceeaşi problemă. Au cumpărat terenuri scumpe, au construit scump (şi prost, în unele cazuri), au neglijat problemele de infrastructură (chiar dacă aici era vina statului) şi acum vor să vândă fără să iasă în pierdere. Eu aştept să piară majoritatea. Oferta e suficientă faţă de cererea solvabilă. Dacă o să crape unul care a aruncat câteva blocuri în mijlocul câmpului nu-i bai. Aşa-i viaţa, mai dai şi faliment.

Unii dintre dezvoltatori au costruit bine, în poziţii ok, au şi preţuri aproape civilizate, însă nu ştiu să vândă. În perioada asta apelezi la adevăraţii vânzători să iasă cu oferta ta la vânătoare, nu iei un agent 007 rodat la Prisma Tech Media Imobiliare să îţi vândă apartamentele. Ăsta e un biznis, nu un tun. Trebuie să ai bani pregătiţi şi pentru marketing, că nu merge vestea din gură în gură că ai case giugiuc.

Apoi vin băieţii din găştile astea de aşa zis profesionişti de “real estate”. Ei sunt marii organizatori de seminarii unde se bate apa în piuă, fără a construi nimic de viitor. Singura concluzie ce se poate desprinde din întâlnirile lor e că doamna cu coasa (criza economică) a lovit fără milă şi ei sunt speechless. Ah, da, poate şi Băsescu să fie de vină. În rest, pace, prietenie şi nu uitaţi că piaţa e ciclică. O să ne întoarcem noi pe val…

Blogdebucurestean zice aşa: până nu veniţi cu chestii noi de promovare, de reglementare a pieţei şi a profesiei de agent imobiliar, o aburiţi degeaba. Noi vă ajutăm şi vă reamintim ce am mai zis aici:

  • brokerul imobiliar nu poate reprezenta ambele părţi. Clientul vine şi îşi mandatează reprezentantul să faca un deal bun pentru el, chestie imposibilă în momentul în care ăla ia comision şi de la partea cealaltă.
  • promovarea trebuie să îmbrace forme ceva mai îndrăzneţe. Nu am pretentia că aş fi un specialist în marketing, însă o chestie simplă cum ar fi să lăsaţi clientul să facă un “drive test” cu potenţiala viitoare proprietate ar putea aduce beneficii. Oricum, trebuie să renunţaţi la atitudinea de târgoveţ care nu lasă kilu de roşii să plece până nu vede banu’.
  • dacă tot vă place să vă jucaţi de-a asociaţiile, inventaţi un sistem prin care să clasificaţi clădirile noi. Să vină dezvoltatorii la voi cu acte, studii, autorizaţii şi ce mai trebuie şi să le daţi o notă, să zicem. Dacă a analizat terenul, a cumpărat în condiţii legale, a construit respecytand toate normativele etc, primeşte o notă sau o clasificare. Şi poate să îşi promoveze ansamblul adăugând  şi această “certificare”, risipind astfel dubiile unor potenţial cumpărători. Ştiţi voi ce ar trebui să analizaţi, nu vă mai zic cum se extind autorizaţiile de construcţie de la 4 etaje la opt.

A, şi o noutate. Lumea se schimbă. Televiziunea nu mai e ce-a fost, ziarele au murit aproape, maşinile electrice au căpătat un sens şi vor ieşi pe piaţă într-un an şamd. Scoateţi şi voi capul de sub căciulă să vedeţi asta şi schimbaţi ceva.

A.B. caută să-şi cumpere apartament de ceva timp. Sătul de “profesionalismul” agenţilor 007, ne trimite următorul mail:

“Cine a cumpărat sau a închiriat în “perioada de aur” ştie pe pielea lui că şi cu banii în buzunar erai tu cel care trebuia să se milogească, să insiste, să tragă de cumpărător, de agent, de constructor. Toată lumea te trata cu sictir, cu dezinteres şi chiar cu tupeu şi nesimţire. Îmi dau seama că lucrurile nu s-au schimbat prea mult, chiar cu criza de pe piaţă. Desigur, preţurile au ajuns la un nivel, hai să-i spunem “mai puţin nesimţit”, dar în rest e cam aceeaşi senzaţie când ajungi să cauţi imobile.

Degeaba se străduiesc “nutisoarele” la târguri să zâmbească, să pară săritoare şi bine intenţionate dacă apoi nu mai vine mailul cu oferta, dacă la telefon te amâna cu vizionările, dacă sâmbătă nu lucrează “că e weekend”. Tot tu trebuie să tragi de agentul imobiliar: “ştiţi, mi-aţi zis că mă sunaţi ieri dimineaţă! ăăăh, am uitat….”. Eşti tratat ca şi cum le e totuna dacă vând o casă sau nu, de parcă stau pe grămezi de bani.

Mă aşteptam să te pupe şi pe tălpi dacă intri în showroom, să tragă ca şacalii de tine, să rămână doar imobiliarii profesionişti. La început mi-era frică să le las numărul de telefon ca să nu mă agaseze în caz că nu-mi place ce văd. Ţi-ai găsit, tot eu trebuie să sun, să confirm, să mai sun o data.

Ne mai trebuie încă un an, doi de criză şi preţurile cam la jumătate aşa, ca să fii tratat ca un cumpărător, dacă nici acum în perioada asta gri spre maro banii tăi n-au valoare în faţa lor, ne aşteaptă vremuri grele. Din păcate românii sunt proşti şi dau… Nu e exclusiv vina vânzătorilor, aşa i-am învăţat tot noi, cumpărătorii. Eu încă mai sper să se prăbuşească piaţa, nu atât ca să moară speculanţii, cât ca să înveţe cum se face comerţul, mai ales la produse cu asemenea preţuri, negustoria nu e treabă uşoară şi n-ar trebui s-o facă oricine.”

Scurte

  • Nu prea se enerveaza nici unul dintre romanii verzi auzind ca un diplomat roman a ucis un om si a ranit alti doi iar apoi a fugit de la locul accidentului, incercand sa spuna ca masina i-a fost furata. Si diplomatul s-a intors in tara, la adapostul imunitatii. Sa ne aducem aminte de acest moment data viitoare cand ne nevrozam ca suntem tratati ca o natiune de mana a doua de imperialismul american…
  • Chiriile pentru apartamente se duc jos, observ. Vremurile cu 10-11 euro/ metru patrat sunt duse. Vorbim acum de 6-7 euro, uneori chiar 4-5. Uite aici un apartament mobilat de 155 mp de inchiriat cu 650 de euro.
  • “Prima casa” a intrat in pauza de la 1 ianuarie. Ce va fi? Nu stim, desi guvernul Boc, care spune ca programul este copilul lui de suflet, ar putea sa-l reinvie. Sau nu.
  • Vlad Petreanu povesteste in doua articole cat de sarmanti sunt angajatii IMAX Cotroceni si cum rezolva cu delicatete nemultumirile clientilor. Imi retine atentia un comentariu in care o doamna deplange faptul ca ii este imposibil sa vada filme din cauza lipsei facilitatilor pentru persoanele cu dizabilitati. Ceea ce ma aduce la o idee mai veche, si anume ca in Bucuresti poti trai doar daca esti barbat in putere, sub 45 de ani, cu jeep, venituri peste medie, sanatate de fier si maxim un defect: bun simt amputat.
  • Fac ce fac si imi aduc aminte de Citylights Pipera. Pentru cei ce nu cunosc limba engleza, Citylights inseamna “luminile orasului” (sigur va aduceti aminte filmul lui Chaplin din 1931). Problema ca ansamblul de 4 blocuri din Pipera n-are treaba nici cu luminile si nici cu orasul. E situat in camp, la ceva distanta de casele locuite, iar daca treci seara vezi maxim patru apartamente luminate. Poate se gandesc sa-si schimbe numele, ceva de genul “the place where no man has gone before”. Sa traduca ei.
  • Vad ca Arhi se enerveaza citind comunicatul dat de presedintele A.R.A.I., domnul Cristian Clenciu, in care se spune ca asteptarile privind scaderea costurilor de constructie sunt naive. In caz ca nu stiati, A.R.A.I. inseamna Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare. Ceea ce, in opinia mea, ii obliga sa reglementeze functionarea agentiilor imobiliare si, dupa cum bine zice un comentator, sa se straduie sa imbunatateasca imaginea proasta a agentului imobiliar. Si as adauga si povestea cu interzicerea dublei reprezentari; dar e evident ca rolul de analisti de preturi ii coafeaza mai bine pe cei ce ocupa astfel de functii, asa ca presupun ca in 2010 vom mai vedea comunicate de tipul “preturile au ajuns la limita inferioara, de acum ne asteptam la cresteri” sau “USA si UK au iesit din criza, asa ca fondurile de investitii vor da buzna pe piata romaneasca”. Imi pare rau ca Arhi nu-l cunoaste pe Gabriel Zamfir, presedintele UNIM (Uniunea Nationala Imobiliara). Are ala niste texte mult mai tari…