Posted Jan.27, 2010 under Uncategorized
Vergil Voineagu, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), zice că indicele imobiliar va intra în calculul indicelui preţurilor de consum începând cu jumătatea acestui an. Şi mai zice că 2010 e primul an în care se colectează date de la notari. Hmmm… Păi proiectul ăsta a început prin 2008 şi se anunţa că în maxim un an vom avea un indice utilizabil. Domnul Voineagu zice că anul trecut s-a desfăşurat un proiect pilot. Adică? S-au cules sau nu date? Şi dacă tot le-a luat un an şi ceva (până în vară doi, de fapt), vom avea un indice bine făcut, pe zone? sau un preţ mediu la nivel naţional?
Până la apariţia acestui indice, piaţa imobiliară rămâne guvernată de zvonuri. Şi categoriile sunt:
* “gata, preţurile au ajuns la limita de jos, de acum se merge în sus” – categorie susţinută în special de dezvoltatori de conjunctură (domnu’ Gabriel Zamfir din Otopeni, par egzamplu) sau de agenţii fără viitor;
* “se bagă Prima Casă la imobile noi şi cresc preţurile, că nu-s locuinţe la câte cereri sunt” – aici cotizează aceiaşi mici dezvoltatori ajunşi în pragul falimentului şi fondurile de investiţii, cu sute de unităţi antamate în Cosmopolis, Ibiza, Carol Park etc.
* “economia mondială îşi revine, aşa că se întorc investitorii pe piaţă; şi oricum trebuie să aliniem preţurile cu alea din vest, că suntem în UE” – asta cu revenirea pe un trend ascendent e din ce în ce mai rostită în ultimele zile, însoţită de îndemnuri şoptite “băgaţi-vă acum şi cumpăraţi, că începe să crească”. Aia cu alinierea preţurilor cu UE nu se referă la Ungaria, Polonia sau Estonia, ci la Monaco.
Aş înclina să dau dreptate celor care spun că noul format al programului “Prima Casă” va influenţa cumva piaţa în zona de preţ de 80.000 de euro (sau de 100.000 de euro, cum spun unii că va fi plafonul maxim). Cred că programul e bun şi statul trebuie să se implice în dezvoltarea de locuinţe sub o formă sau alta, consider însă că Fondul de Garantare ar putea fi buba întregului sistem. Mai discutăm despre asta altădată, însă. Problema sunt clienţii tradiţionali de “Prima Casă”; ştiţi cum se face, mergi la proprietar/ dezvoltator ca la spovedanie şi-i explici situaţia ta: n-ai bani de avans, nici măcar 4000-5000 de euro, aşa că îl rogi să semneze un antecontract prin care admite că a primit de la tine avansul şi te aşteaptă o lună să vii cu creditul. Şi banca practic plăteşte preţul integral. Numai că domnu Cocosea din Straulesti, mândru dezvoltator al unui bloc cu 16 apartamente, când o să vadă că “ai venit la p**a lui”, ca să-l citez, după un an şi ceva de secetă, cum credeţi că va proceda? Nu o să ceară un preţ cu 10-20% mai mare? Aşa, ca să te ajute…
Problema adevărată sunt însă marii proprietari, oamenii care lansează zvonurile astea cu “băgaţi-vă acum, că s-a terminat cu mocangeala”. Ăştia, cu investiţii de sute de milioane, şi nu oameni ca Gabriel Zamfir, sunt în stare să schimbe ceva. Sau să ţină lucrurile în loc. De exemplu un amărât de indice imobiliar.
