De ce va place sa mergeti la Carrefour? E o chestie sociala, vreti sa mai vedeti lume, va place aerul conditionat, scrieti un studiu despre mustarul de Tecuci sau chiar vreti sa va faceti cumparaturi? Aceeasi intrebare despre orice magazin de ãsta hyper de ace, brice si carice – Mr. Bricolage, Bricostore sau Praktiker – aveti cu adevarat nevoie de ceva sau va plimbati pe acolo sa scapati de zilele caniculare? Stiti probabil foarte exact ce va trebuie si n-aveti nevoie de consiliere, ca altfel nu va mai pierdeati timpul pe acolo. Ma refer la privirea tampa primita in schimbul aproape oricarei intrebari. “Iaurt Mili Vanili degresat stiti unde gasesc?” Blink, blink, blink. “Uitati-va la iaurturi”. “Da, dar acolo am gasit doar un recipient deteriorat, as putea cere altele?” Blink, blink, blink. “Daca nu e la raft…”. E simplu: daca e la raft, are eticheta si stii sa citesti, atunci hypermarketul e locul potrivit pentru tine sa-ti faci cumparaturile. Daca ai chef de vorba, suna la un hotline. Angajatii prost platiti ai magazinului nu pot si n-au chef sa stea la vrajeala cu tine. Vezi si hipermagazinele de bricolaj. “As vrea un dulapior de baie ca asta, dar poate imi dati unul nou, cel expus e usor deteriorat”. Un oftat: “Sa caut in depozit”. Asta inseamna 15-20 de minute de asteptare. Si care-i problema, te plimbi, mai vezi aparate de sudura, colace de veceu, iti mai largesti orizontul. Sau cum a patit un amic de al meu. Se duce si cumpara o gresie oarecum speciala. “Nu platesc cash, vreau factura pe firma si as vrea s-o ridic repede. E suficient sa vin cu OP-ul vizat de banca?” “Sigur, sigur” zice un angajat sefulet pe acolo. Vine omul cu op-ul, gaseste alt nene care-i zice ca nu-i da marfa doar pentru ca i se vantura o hartie stampilata pe sub nas. Telefoane pe la sefii ai mai mari si, in final, la departamentul de contabilitate. Solutie: “platiti dumneavoastra marfa cash daca vreti s-o luati azi si va returnam noi banii aia din banca in trei zile de cand ne intra noua in cont”. Amicul se executa, invins. Cat a durat pana a recuperat banii? Doua luni. Patruzeci de telefoane. “Aveti incredere, maine”. Superafacere, nu?
Azi intru in Mr. Bricolage sa inramez un tablou. Ca au oamenii unelte acolo, aparate de taiat profilele si tot ce le trebuie. Zic: “se poate sa…” “Da, il lasati aici si-l luati peste patru zile”. “Pai cat dureaza sa-l inramati?” “Doua ore, maxim”. “Pai vin peste trei zile si vi-l aduc atunci, il inramati si-l iau. Se poate?” “Nu. Il lasati sau…?” “Hai sa gasim o solutie, am mai multe tablouri, au oarece valoare pentru mine, nu vreau sa le las, va platesc un avans si…” Oamenii se plictisisera deja.
Vreti o recomandare de la personalul calificat in ceea ce priveste cea mai buna vopsea pentru casa dumneavoastra? Bineinteles, or sa va spuna din experienta aproape zero si conform grilei de discounturi acordate de producatori.
O solutie? Da. Mergeti la micii meseriasi. Mergeti la magazinul din colt. Mergeti la piata. Tot ce aveti nevoie e usor de gasit, fara experienta umilitoare a hypermarketului. Mergeti la magazinul de gresie si faianta pentru gresie. Sustineti micile afaceri. Mergeti la ceasornicarul de pe Eforie; pentru al doilea ceas adus la reparat va face discount. Doamnele de la chioscul din coltul blocul nu sunt niciodata plictisite si sunt gata sa-ti recomande produsul potrivit. La piata e macar un producator cu marfa de la el din curte, cu rosii gustoase si usturoi de la el din gradina.
Si ganditi-va ca poate maine veti renunta la jobul vostru din corporatie si veti incepe un mic biznis. Si poate veti vinde dulceturi, facute de voi in casa. Si parca v-ati dori clienti care sa fie interesati de calitatea produsului, de faptul ca nu puneti zahar cu galeata si arome artificiale in dulceata de trandafiri, nu doar de pretul mic de hypermarket.
Pe mine sa stiti ca puteti conta. Dati-mi un mail si voi deveni clientul vostru. Pentru ca mie imi plac micile biznisuri, magazinele din colt si urasc hypermarketurile.
)))) (nu te mai opresti din...