5000 mp din totalul de 6045 mp ai clădirii cunoscute sub denumirea populară de “Poşta Vitan” sunt de inchiriat. Romtelecom, propietarul clădirii, a scos la închiriat mai multe imobile din toată ţara, inclusiv sediile fostelor direcţii judeţene de telecomunicaţii din Vaslui, Focşani sau Sighişoara, pe un site dedicat, Romtelecom Real Estate.
E cineva interesat de 700 mp de birouri la Deta, în vecinătatea primăriei ? (link)
Cei cu memoria lunga probabil mai tin minte cum, la inceputul anului, mai prin ianuarie, admiram talentele videoimobiliarului Costy Pirvu aici. Nu voi insista asupra tehnicilor de vanzare absolut adorabile ale domnului agent imobilar ci ma voi apleca putin asupra comentariilor care se invarteau intre “scump, doamna, scump” si “carlig de agentie”. Rautacismele comentatorilor au fost spulberate de domnul Pirvu nici doua luni mai tarziu cand, de ziua femeii, acesta ne anunta triumfator urmatoarele:
videoimobiliarul Costy Pirvu a scris Luni, 8 Martie 2010, 1:08 am
www.particularul.ro (neaparat cu veveve in fata, da?) este un site de imobiliare for sale by owner din Brasov. Oamenii s-au gandit ca anunturile publicate sa fie relevante, asa ca au rubrica de “foto oferta” si de “video oferta”. Si unele din proprietatile propuse pe site chiar au si poze si video. Mai mult, administratorii site-ului au filmat peste o suta de strazi din Brasov, asa ca fiecare anunt are si rubrica de “video strada” sau “video zona”.
Pe site mai gasiti doua modele de contracte (antecontract de vanzare -cumparare si unul de inchiriere) si un ghid (pdf) intitulat “Cum sa-ti promovezi eficient proprietatea”. Ghidul asta are 16 pagini, sunt curios daca il citeste cineva.
Stirile din ultima perioada anunta scaderi semnificative pe piata inchirierii spatiilor de birouri, traduse prin chirii diminuate considerabil si dezvoltatori care stau cu cladirile goale in asteptarea chiriasilor. Daca ne uitam insa in urma cu cel mult un an, un an si jumatate, peisajul arata cu totul diferit. In 2007 si chiar 2008, pana spre mijlocul anului, toate cladirile de birouri, indiferent ca erau clasa A, B sau C erau inchiriate in proportie de aproape 90 % inca din faza de constructie a structurii, pretul pe mp nu prea se negocia si oricum marja de discutie era destul de mica, astfel incat companiile in curs de infiintare, relocare sau extindere se aflau la mana dezvoltatorilor imobiliari. Pentru cladiri intregi de birouri din nordul capitalei corporatii mari au semnat contracte de inchiriere ferme pe o perioada de 3-5 ani si cu o valoare a chiriei pe mp raportata la o piata in care nu se vorbea decat de crestere. Mai mult decat atat, dezvoltatorii obisnuiau sa impuna si penalitati in cazul denuntarii contractului inaintea expirarii duratei de 3-5 ani, cuantumul acestora fiind egal cu valoarea chiriei ramase pana la finalul contractului. Cu alte cuvinte, pe langa chiriasii care pleaca lasand cu ochii in soare si cladirile goale pe dezvoltatori sau cei care isi renegociaza la sange chiria, exista si unii captivi, legati ani buni de acum incolo de contracte care le sunt defavorabile. Fireste si acestia pot convoca pe proprietar la o discutie, dar raporturile de forta vor fi cu totul altele pentru ca dezvoltatorul va fi in continuare cel care va decide daca are motive sa renunte la beneficiile unei clauze contractuale care il avantajeaza. O alta varianta care ii ramane chiriasului in aceasta situatie este sa subinchirieze o parte din spatiu (daca are astfel de spatiu excedentar) pentru o chirie ce va fi mai mult ca sigur sub cea pe care o plateste el proprietarului, dar asa va reusi macar sa diminueze usor pierderea.
Orasul este plin in ultimele luni de bannere atarnand de geamuri si balcoane si anuntand cu litere mari “de vanzare”, “de inchiriat”. Pe site-urile de imobiliare se pot gasi cu foarte mare usurinta apartamente sau case care sunt scoase la vanzare din iulie-august 2008 sau chiar de la inceputul lui 2008. De altfel, cu un efort minim de cautare poti reface evolutia sau mai bine zis involutia ofertei in ultimele luni cautand toate anunturile de vanzare postate de diverse agentii cu privire la acelasi imobil (iti dai seama ca e acelasi din anunturile cu poze) si vei descoperi ca omul si-a inceput demersurile de vanzare a apartamentului acum aproape un an de la 215.000 euro si dupa ce a fost nevoit sa lase la 200.000, apoi la 185.000, a trecut putin pe la 150.000 si acum aproape lipsit de sperante, afiseaza un 130.000 negociabil visand probabil la 90.000 ca la marea salvare. Un astfel de proprietar hotaraste sa apeleze la o alta agentie imobiliara cu o noua viziune si arboreaza mare la balcon un banner cu mesaj simplu, doar un numar de telefon scurt 021.9898, si se lasa pe mana profesionistilor (pe care ii va plati bineinteles in caz de reusita cu cel putin 3% plus TVA). Asta e povestea din punctul de vedere al omului nevoit sa vanda in perioada de criza.
Din perspectiva celui care ar vrea sa cumpere, lucrurile stau insa altfel: vede un banner mare cu un numar de telefon, nu scrie nicaieri ca e de vanzare, de inchiriere, dar daca ai bani sa cumperi, inseamna ca te duce mintea si pricepi despre ce este vorba, nu?! Incepe sa sune, nu raspunde nimeni. Revine cu telefon peste o ora, in continuare nu raspunde nimeni, se ambitioneaza si suna de vreo 10 ori in interval de cateva zile si intr-un final ii raspunde o voce plictisita care mai intai il chestioneaza cu suspiciune in legatura cu zona in care a vazut anuntul apoi ii spune ca oferta e la colegu’: “ Lasati domnu’ un numar de telefon si o sa va sune colegu’” Cumparatorul nostru asteapta si asteapta si asteapta… si fireste, nu il suna nimeni.
Poate ca intalnindu-se, vanzatorul si cumparatorul ar ajunge la o intelegere si ar incheia o tranzactie dar intre ei e omu’ cu 3% plus TVA care e ocupat … (si am uitat sa va spun, inmultiti suma cu 2 pentru ca agentul va percepe acelasi comision si de la cumparator).
La rugamintea unui amic din Sibiu, detasat pentru urmatorul an in Bucuresti, incep sa caut un apartament de doua camere pentru inchiriere. Si gasesc unul mobilat (cumva) in zona Baba Novac, la parterul unui bloc de 8 etaje, cu o suprafata de 48 mp. Pretul cerut de proprietareasa e 650 de euro pe luna. Tot pe Magazinul de Case e postat spre inchiriere un apartament de 3 camere, 90 mp, etajul 8, in Piata Alba Iulia, mobilat, cu un asking price de 600 de euro pe luna. Presupunand ca preturile nu sunt negociabile, ce apartament sa-i recomand amicului?
Sunt fascinat de sutele de oferte de inchiriere de apartamente cu preturi de peste 1500 de euro (si frecvent 2000-2500). Se muta Parlamentul European la Bucuresti, devine capitala noastra centrul finantelor europene, se intampla ceva si-mi scapa mie? Ca ma indoiesc ca in corporatiile de pe malul Dambovitei muncesc hoarde de expati dornici sa plateasca sume exorbitante pentru un apartament cu vedere la o balta care cand apare, cand dispare (si atunci vezi chinejii culegand pestii din mocirla).