Tag Archive: infrastructura

Renault ne-a prezentat viitorul

Renault Fluence ZE

“Ştiaţi că 87% din traseele efectuate de conducătorii auto sunt mai mici de 60 de km pe zi?”
Read More »

De ce e bun un chinez in casa

Portul Pireu e sub managementul companiei chineze de shipping COSCO. Iar oamenii tocmai s-au hotărât să upgradeze infrastructura Docului II şi să construiască Docul III pentru a tripla capacitatea portului. Suma ce va fi investită? 707 milioane de dolari.

Asta v-am zis-o pentru că mi-am adus aminte de podul ăla peste Dunăre pe care autorităţile de la Brăila îl fac de mai bine de 10 ani. Şi ultima vrăjeală era că au găsit investitori chinezi. Probabil că investitorii ăştia nu sunt serioşi precum domnul Stancu, domnul Simionescu şi gaşca din jur…

Seminarii, seminarii…

Nimic nou pe piata imobiliara. „În opinia mea, mingea e la consumatorul final, a subliniat Adrian Erimescu, director general www.imobiliare.ro, în cadrul unei conferinţe pe tema finanţării organizate de Forum Invest.”  Si atat. Avem locuinte scumpe, prost construite, un public neinformat, infrastructura mizerabila samd.Insa singura discutie e legata de bani. Mingea e la voi. Nu munciti suficient sa va permiteti. Preturile nu mai scad.

Ma gandeam ca imobiliare.ro si magazinuldecase ar putea scrie articole interesante despre piata imobiliara. De exemplu care sunt actele pe care ar trebui sa le ceri unui dezvoltator. De la studiile geodezice facute pentru terenul pe care s-a construit pana la acte de proprietate. In felul asta s-ar evidentia cei ce au facut o treba serioasa iar cumparatorii cu bani cash ar gasi o varianta de achizitie. Insa imobiliare.ro organizeaza seminarii inutile si scoate articole de genul “Frana la ieftiniri pe segmenyul locuintelor noi?”. Pentru magazinuldecase e mai simplu, ciordeste articole de pe net si le baga in google translate.

Hai, gata, lasati blogurile, mergeti la munca. Aveti de tras pentru 1500 de euro pe metru patrat.

Garantia pentru viciile constructiei

Un aspect la care, din pacate, nu prea sunt atenti cumparatorii unor case sau apartamente noi, este cel al garantiei pentru viciile constructiei. Toata lumea analizeaza cu mare atentie pretul, finisajele, data terminarii constructiei dar trece repede peste clauzele legate de garantie. In mare – fara a intra in prea multe detalii juridice – legislatia prevede ca pentru viciile ascunse ale lucrarilor se acorda o garantie de 10 ani, calculat de la data receptiei imobilului, exceptie facand viciile structurii de rezistenta pentru care garantia se va intinde pe toata durata constructiei. Pentru viciile aparente, garantia va fi oferita doar in masura existentei unor clauze contractuale in acest sens. Asta inseamna ca in lipsa unei prevederi in contract, ar trebui, spre exemplu,  sa atrageti atentia vanzatorului asupra oricaror probleme vizibile la data preluarii imobilului si sa mentionati aceste deficiente in procesul verbal de receptie cu mentiunea obligativitatii remedierii lor intr-un termen agreat.

Raspunderea revine, in functie de situatie si in functie de prevederile contractului incheiat, dezvoltatorului/investitorului, constructorului (antreprenorul general), proiectantului, altor specialisti si furnizori implicati.

Aflam azi din Ziarul Financiar ca in parcarea subterana a ansamblului rezidential Rasarit de Soare din Titan, au aparut mai multe fisuri. Problema pare una serioasa din moment ce reprezentantul constructorului a declarat ca “are in urmarire” aceste fisuri si ca a apelat chiar la o firma specializata pentru evaluarea problemei.

Poate ca dupa o analiza amanuntita se va descoperi ca fisurile din subsolul Rasarit de Soare nu prezinta un pericol pentru imobil si mai ales pentru locatarii acestuia. Dar daca problemele s-ar dovedi a fi unele majore atunci vanzatorul impreuna cu cel vinovat (constructor, proiectant, etc.) va trebui sa remedieze viciile si/sau sa despagubeasca pe cumparator. Astfel, iata cat de important este sa citim cu atentie clauza legata de raspunderea pentru vicii si sa ne asiguram ca nici una din partile implicate nu si-a asigurat o “portita de scapare” (in anumite cazuri legea nu permite astfel de portite dar mai sunt si aspecte neacoperite de lege).

Iata acum si un exemplu in care un dezvoltator incearca sa se puna la adapost de orice fel de raspundere viitoare in cazul unor vicii ale constructiei pe care o vinde, directionand cumparatorul pentru solicitarea unor eventuale despagubiri si reparatii catre constructor-antreprenor general  Siltot Construct (un SRL obscur cu sediul social la Girlenii de Sus, Bacau).

Dezvoltatorul cu pricina este Conlux Development SRL iar ansamblul in care vinde apartamente “fara garantie din partea vanzatorului” este North Lane din zona Sisesti. Prevederile din contractul impus de catre dezvoltator sunt urmatoarele: “Cumparatorul declara prin prezentul Contract ca toate actiunile si viciile ascunse ale Apartamentului si/sau Imobilului vor fi indrepate impotriva Antreprenorului General si de asemeni declara ca va renunta la orice actiuni si cereri in justitie impotriva Vanzatorului privind constructia sau viciile Apartamentului si/sau Imobilului”.

Astfel, presupunand ca in subsolul North Lane ar aparea fisuri similare celor de la Rasarit de Soare, cumparatorii ar trebui sa sa apuce sa caute prin Bacau SRL-ul cu pricina pentru rezolvarea problemei.

Conlux, vanzatorul care se prezinta chiar pe site-ul ansamblului ca avand in spate “experienta si profesionalismul dezvoltatorilor complexului rezidential Green Arcades si ai blocurilor de apartamente construite in apropierea Satului Francez” va dormi linistit.

Si in final o ultima precizare: ne mentinem opinia anterior exprimata si spunem ca din anumite puncte de vedere North Lane e un ansamblu care merita atentia (pozitia buna, infrastructura noua a zonei, finisaje de calitate) dar informatia privind clauza de limitare a raspunderii este una de data recenta. Nu recomandam sa ocoliti ansamblul ci eventual sa negociati prevederile antecontractului/contractului de vanzare cumparare.

Vând casă cu n-șpe camere

S-a insistat foarte mult la finalul lui 2009 pe căderea pietei imobiliare din zona Pipera-Iancu Nicolae. Ziarele au titrat chiar ca “seceta de bani muta Pipera in zona low cost”. In afara motivelor evidente care au dus la această depreciere (infrastructura proastă sau inexistentă, umflarea artificială a valorii zonei, inconsecventa si permisivitatea autoritatilor locale atunci când vine vorba de regimul de inaltime admis, constructii haotice si cartiere cu acces pe alei inguste si obscure, etc.) eu as mai adauga unul, cel putin in cazul vilelor: constructiile au fost din capul locului gândite prost ca impărtire si arhitectură. Daca aruncati o privire pe anunturile cu imobile din zona veti descoperi ca sunt in vanzare nenumarate case cu suprafete utile de peste 300-400 mp impartiti incel putin 6-7 camere (exemple aici, aici si aici). Aspectul exterior al unor astfel de mega vile este la rândul sau unul de cub anost vopsit in culori penibile sau din contra, unul de mic palat cu stucaturi, coloane sau alte asemenea brizbrizuri, de parca au murit toti arhitectii de bun simt din oras.

Astfel de constructii nu isi vor gasi cumparatori indiferent de preturile la care vor fi dispusi proprietarii sa coboare. Ele nu vor constitui niciodata alegerea unei familii medii in cautarea unui camin (suprafete mari inseamna costuri mari de intretinere), dar nu vor putea fi incluse nici in asa zisa clasa “de lux” pentru ca luxul nu se masoara doar in numarul de camere.

Sunt convinsa ca exista si va exista in continuare o cerere de locuinte din partea familiilor cu venituri medii care vor cauta casute cu suprafete utile de 120-150 mp, cu finisaje medii, pe un teren de 300-500 mp, in zone decente ca utilitati si acces. Si aici trebuie sa recunosc (desi nu sunt nici pe departe un fan al acestui dezvoltator) ca Impact reprezinta una dintre putinele firme care a targetat acest segment al pietei.

LE: pentru alte articole ale blogului despre zona Pipera – Iancu Nicolae intrati si pe:

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1183

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1040

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1947

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1845

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1584

http://www.blogdebucurestean.ro/?p=1172

Ansambluri rezidentiale de vis

Cum arata pentru unii locuita mult visata? O casa intr-o zona linistita a Bucurestiului, in care sa te bucuri de confortul unei mici gradini private pline de verdeata, cu acces comod catre centrul orasului. Multi romani au semnat in ultimii ani contracte de achizitionare a unor locuinte fara sa clipeasca, visand la o casuta confortabila in cadrul unui cartier nou. Au achitat avansuri si s-au inhamat la credite pe care le vor plati de acum toata viata.
Brosurile de prezentare si machetele dezvoltatorului vorbeau despre solutii locative revolutionare si descriau comunitati in mijlocul naturii unde viitorii locatari se vor bucura de “cantecul vesel al pasarelelor” (citatul apare chiar pe site-ul de prezentare al unui ansamblu rezidential), parcuri, locuri de joaca pentru copii, terenuri de sport, piscine, gradinita, scoala si, in cazul unor dezvoltatori care au hotarat sa mearga chiar mai departe cu promisiunile, supermarket, farmacie sau centru medical.
Daca vreti sa vedeti cum stau lucrurile in prezent, e suficient sa faceti o plimbare in zona Pipera – Tunari, sa intrati in cateva ansambluri, sa vorbiti cu proprietarii (nu insa cei care vor sa-si vanda locuinta si care vor incerca cu disperare sa ascunda realitatea) sau sa dati o tura pe net sa vedeti ce probleme au sute de proprietari care isi varsa amarul pe forumuri.
Multe dintre ansambluri arata a ghetouri, cu stradute inguste pe care doar cu foarte mare dificultate incap doua masini, curtile foarte mici si casele lipite nu asigura nici un fel de intimitate, spatiile verzi promise au disparut.
Abia dupa ce s-au mutat, multi proprietari au inteles ca parcurile, terenurile de sport, gradinitele, scolile si supermarketurile nu erau mentionate nicaieri in contractele pe care le semnasera si dezvoltatorul nu putea fi obligat sa le respecte. Astfel, locuitorii unui ansamblu se plang ca atunci cand au cumparat casa, li s-a promis ca vor beneficia si de un parc de 2460 mp pe faleza lacului, insa mai tarziu au descoperit ca pentru dezvoltator a fost mult mai profitabil sa construiasca alte cateva zeci de case pe terenul respectiv.
Dar aceste probleme urmau sa fie de-a dreptul minore fata de cele juridice si cele legate de costurile ulterioare. Astfel, proprietarii au costatat ca “serviciile de property management profesional” pentru care au semnat contracte de administrare aduc de fapt costuri lunare mult peste ceea ce si-au imaginat. Asta pentru ca nu au luat in calcul faptul ca serviciile de paza, cele de intretinere a drumurior comune ale ansamblului, iluminatul public, intretinerea retelei de canalizare si a puturilor de apa sau golirea foselor septice costa. Problema este ca pe langa costurile propriu zise, ei trebuie sa acopere lunar si profitul firmei de administrare si mai mult decat atat, nici macar nu au posibilitatea sa comenteze sau sa schimbe firma de administrare, si asta dintr-un motiv foarte simplu. Nici unul dintre proprietari nu a observat la semnarea contractului faptul ca drumurile din interiorul cartierului raman in proprietarea dezvoltatorului, la fel ca si toata reteaua de infrastructura a cartierului si ca vor fi vesnic legati de acesta. Pentru dezvoltator, administrarea cartierului e o afacere din care trebuie sa iasa profit si nu va fi interesat sa o faca ieftin. In toamna lui 2008 aflam din presa ca locuitorii unui cartier au iesit in strada pentru a protesta impotriva dezvoltatorului care le impune o firma de administrare si ca, mai mult decat atat, acum se judecata cu acesta pentru dreptul de proprietate asupra retelei electrice a cartierului. Pana se va pronunta instanta de judecata (asta nu inseamna neaparat ca vor avea si castig de cauza), ei sunt nevoiti sa plateasca o parte din utilitati catre dezvoltator fara sa poata incheia contracte direct cu furnizorii de utilitati. De altfel, se pare ca dezvoltatorul a devenit intre timp distribuitor autorizat de energie electrica astfel incat va fi interesat sa scoata profit in continuare din intermedierea acestor servicii.
In alt ansamblu, proprietarii se plang ca dezvoltatorul le-a cerut cate 7000 de euro in plus fata de pretul casei reprezentand contravaloarea spatiilor comune din ansamblu. Multi spun ca nu si-au bugetat astfel de costuri la semnarea contractului si ca nu au de unde plati. Daca ma intrebati pe mine, proprietarii de aici ar trebui sa fie mai fericiti decat primii pentru ca li se ofera totusi posibilitatea sa iasa din impas, fireste – contra sumei de bani stabilite unilateral de dezvoltator.
Si astea nu sunt toate problemele. In multe ansambluri apa este extrasa din puturi forate in cartier si de aici au inceput intregi razboaie legate de calitatea acesteia. Este apa potabila sau nu? Iar daca nu este potabila, cat de periculoasa este totusi pentru sanatatea locuitorilor, dar a copiilor acestora? La ce adancime au fost forate puturile? E suficient? Ar putea dezvoltatorul sa sape puturi mai adanci sau sa foloseasca sisteme de filtrare mai performante si nu o face ca sa reduca costurile?
Cartierele care nu sunt racordate la sistemul de canalizare al orasului se confrunta cu si mai multe probleme. Fosele septice construite nu fac intotdeauna fata, sunt cartiere intregi in care nu exista sisteme de scurgere a apelor pluviale sau acestea sunt directionate catre fosele septice si asa subdimensionate. Rezultatul: canalizari care refuleaza in cartier, ansambluri intregi acoperite de apa la o ploaie mai zdravana, etc.
Altii au cumparat locuinte in cartiere izolate, cu strazi neasfaltate sau cu acces dubios pe tot felul de alei care nu aveau statut de drum public sau asupra carora existau litigii. A fost suficient ca agentul imobiliar sau vanzatorul dezvoltatorului sa promita “pe cuvantul lui” ca se vor face sosele pe nu stiu cate benzi, ca a aflat el ca primaria abia ce-a aprobat un proiect extins de infrastructura. Multi locatari isi rup si acum, la cativa ani dupa ce s-au mutat , masinile sau asteapta cu nerabdare o hotarare judecatoreasca sa vada daca vor mai putea intra in cartier pe aleea promisa sau vor fi nevoiti sa faca un ocol de cativa kilometri pe singurele drumuri publice ce duc catre locuinta lor.
Unii dintre proprietari ar putea, in timp, sa isi rezolve o parte dintre probleme insa asta ii va costa bani si nervi , insa din pacate pentru altii, ceea ce nu a fost prevazut inca de la inceput intr-un contract sau ceea ce a fost prost gandit si costruit nu mai poate fi remediat.
Din toate aceste experiente ar putea invata insa viitorii cumparatori si ma refer aici la cei care semneaza un contract de peste 100.000 sau chiar 200.000 euro cu mai multa usurinta decat atunci cand cumpara o pereche de pantofi.
M-am intrebat de ce nu se arata ingrijorati dezvoltatorii de publicitatea negativa pe care le-o fac astfel de clienti nemultumiti. Pana acum nu si-au batut capul pentru ca au existat valuri intregi de cumparatori care erau dispusi sa semneze orice ca sa prinda si ei un apartament sau o casa, repede, “ca se dau”.
Lucrurile vor sta altfel atunci cand si mentalitatile se vor schimba: cumparatorii vor intelege ca e dreptul lor sa ceara o suta de explicatii si detalii si ca e prudent sa consulte un avocat atunci cand fac o achizitie de zeci sau sute de mii de euro si ceea ce cumpara este doar ceea apare in contractul semnat, promisiunile verbale nu au nici o valoare; dezvoltatorii vor intelege ca machetele frumoase si vanzatorii abili nu vor mai putea convinge atata timp cat au in spate cartiere intregi de clienti nemultumiti si nu in ultimul rand, lucrurile se vor schimba atunci cand pozitia autoritatilor va fi alta (dar aici ar fi multe de spus intr-un alt subiect).
In incheiere o anecdota: ma intalnesc cu un agent imobiliar in Pipera pentru a viziona o casa intr-un cartier nou. Intram pe niste stradute inguste, ocolim cu grija tractorul unui localnic lasat in mijlocul drumului, lasam asfaltul in urma si inaintam printre noroaie si gropi, ma gandesc déjà ca masina mea nu va mai fi ce-a fost chiar daca scap de aici, si in sfarsit oprim in cartierul de vis. Agentul imobiliar deschide usa la masina si, inainte chiar sa fi coborat, imi striga plin de entuziasm: “vestea buna este ca Primaria Voluntari tocmai a aprobat un proiect de infrastructura de ‘jdemilioane de euro”. Vestea proasta a fost insa ca atunci cand l-am intrebat de unde vine apa in cartier, daca e canalizare sau fosa, care sunt costurile de administrare, cine e proprietarul drumurilor si retelelor din cartier, din ce e facuta casa, daca are izolatie si de care, raspunsul lui a fost “nu stiu” insa m-a asigurat ca n-am de ce sa-mi fac griji ca “nu-s probleme dom’le, pe cuvantul meu”.

Mogosoaia

martha

.

De fiecare data cand trec prin Mogosoaia ma intristez. Eram convins acum 7-8 ani ca va deveni o frumoasa zona de dezvoltare imobiliara, chiar si cu greselile si excesele deja facute la momentul acela. Credeam ca are sansa apropierii imediate de Bucuresti si beneficiaza de atentia gusterilor vremii, astfel incat toate problemele legate de infrastructura se vor rezolva mai repede decat in orice alta parte. Se vede ca asteptarile mele au fost ridicole, Mogosoaia a primit acelasi tratament pe care l-a  avut orice colt de Romanie. Dezvoltare imobiliara haotica, utilitatile au aparut cu greu, asfaltul se scurge doar putin de la soseaua nationala, doar Touaregii Politiei Comunitare sa mai lase senzatia ca se intampla ceva acolo. In poza de mai sus se vede strada Martha Bibescu, unde terenurile se vand cu cel putin 200 de euro /mp.  Fotografia nu e reusita, realitatea e ca iti rupi masina prin gropile si denivelarile de pe acest drum de pamant.

.

mogosoaia

.

Mai sus vedeti un nou ansamblu de vile, marketat probabil cu sloganul “Mogosoaia – breathtaking views!”.  Da, in engleza, ca asa te adresezi cumparatorilor de pe segmentul lux.

Infrastructura cu etaj

Bucurestiul e un oras mort, incapabil sa mai creasca. Construim bloc in bloc, mansardam constructii vechi, ne certam la nesfarsit pe locurile de parcare, cablurile de internet/telefonie/tv  distrug imaginea unui oras si asa mizerabil (ma rog, mai cade cate un stalp si paguba e mai mare); am ajuns sa platim pentru un metru patrat de teren in interiorul orasului mai mult decat in tarile europene dezvoltate economic. Ce face statul?  Statul concesioneaza parcari in mod dubios, liciteaza lucrari de infrastructura dupa cate doi ani de preparative, abandoneaza aceleasi lucrari pentru ca sunt opera altui partid, schimba borduri, ofera beculete de Craciun si promite. Promite mult. Ca doar nu costa nimic. A reusit in 18 ani sa construiasca o bucata de autostrada (ca nu e finalizata), a pompat bani in alta care n-arata nici a drum european, in schimb promite sosele de centura, mii de kilometri de autostrada, pasaje supra/subterane, sosele de coasta, canale de navigatie si cate si mai cate. Oamenii de afaceri avertizeaza ca orasul se va bloca definitiv fara transport in comun adecvat, fara infrastructura (urasc cuvantul da’ altul nu gasesc) necesara. Si daca tot suntem in campanie, oamenii politici promit ca se va rezolva. Si poanta zilei vine de la Constanta, de la Arhi. Care a fotografiat panoul unui candidat care promite si el ca va finaliza Autostrada Soarelui. Doar ca in loc de planuri marete de infrastructura, tine in mana planul unei case de doua nivele.  Ca asa e in tenis…

Imobiliare in presa de azi

Baza de date pe care Primaria Capitalei o avea pentru actele emise in baza legii 10/2001 a disparut!!! Citeste in Gandul.

Cum era de asteptat, constructia unor imobile de P+10E si infrastructura mizera duc zona rezidentiala Pipera spre declin. Articol din Capital.

Cotidianul: noile norme de creditare i-au lovit crunt pe cei care îşi negociaseră credite în baza normelor vechi. Aici.

Portul Bucuresti

As putea sa pariez ca e o gogorita electorala, din ciclul miilor de kilometri de autostrada si sutelor de mii de locuinte ce se vor face in urmatorii 4-8 ani. Nu reusesc sa inteleg care este rostul unui astfel de proiect, exista probabil si pareri bine argumentate in favoarea acestui canal, eu il vad doar ca pe o chestie megalomaniaca din repertoriul lui Ceausescu. Cineva s-a gandit probabil ca impusca trei iepuri. Unu – strange voturi de la cei din sudul sarac carora le promite joburi si investitii in infrastructura. Doi – readucand in atentia publica unul din “copiii de suflet” al dictatorului strange voturi de la nostalgici, aia de vorbesc tot timpul despre cum “nici n-o sa fiti in stare sa zugraviti blocurile construite de Ceausescu”. Si trei – cineva trebuie sa mai dea un tun imobiliar si un proiect sustinut de stat pare un bun prilej sa mai ridice preturile unor terenuri agricole (amintiti-va de DraculaLand din Snagov).

Puteti citi un articol despre abureala Ministerului Transporturilor in Evenimentul Zilei.