Poza este făcută in august 2010, când am vizitat Roşia Montană. Abrud e un oraş sărac, unde oamenii se incălzesc cu lemne, străzile nu prea există, iar şoseaua e perforată de asfalt pe alocuri.
In poză vedem un BMW Seria 5 parcat in faţa unui bloc care are doar două apartamente locuite. Probabil proprietarul maşinii şi-a făcut un duplex. Sau poate jos ţine caii de la BMW.
Teoretic, sunt bucureştean, cu rădăcini în Giurgiu şi Borovo (e undeva în Bulgaria), cum probabil mă dă de gol numele. Am fost la bunici în fiecare an când eram copil şi i-am ajutat la lipitul casei. În Regat (Bucureşti & împrejurimi pentru necunoscători), casele sunt făcute din pământ, bălegar, paie şi lemn (cred că despre paiantă e vorba). Chirpicii erau lux acum 50 de ani, când au fost construite casele din satul bunicilor. Pentru mine, satul a fost mereu reprezentat de o casa vai mama ei, fără fundaţie, fără structura, care se înclina câte puţin în fiecare an, într-o reprezentare modernă (cu curent şi tvr) a bordeielor.
Patrick mă roagă să particip la o leapşă. Fiind vorba de abilităţile angajaţilor statului în utilizarea computerelor, mă bag cu plăcere. Şi spun că Patrick îi subestimează când îi trimite să citească “Shut down for dummies”. Lucrurile sunt mai avansate, din câte am aflat în urma discuţiilor cu unii sefuleti din instituţiile de stat.
De exemplu, sectoristul (poliţistul de proximitate, pentru ăştia tineri) va avea pagină de facebook. Maxim 5000 de prieteni informatori din cartier, că astea-s limitările. Acolo el îşi va posta poze din cele două acţiuni de prevenire la care a participat în ultimul an, cât şi instantanee din viaţa personală. Fotografiile de tip yola (atât de dragi lui Vlad Petreanu) vor fi alternate cu momente vibrante în viaţa oricărui român: ieşirile la grătar la pădure şi vizionările de meciuri la terasa lui Nae. Umanizarea organului, cum ar zice Ciocan. Like?
Chiar şi guvernul a renunţat la promovarea individualităţilor şi şi-a făcut cont de twitter pentru o mai bună comunicare. Pe @guvernromania aflaţi primii cum funcţionează managementul ţării prin ordonanţe de urgenţă şi hotărâri de guvern. Follow or else!
Garda Financiară a propus ca fiecare comisar să aibă o pagină personală, înlesnind astfel cunoaşterea şi apropierea de cetăţeni şi înlăturând suspiciunile ce planează asupra metodelor de lucru “specifice”. Există însă dispute privind utilizarea butonului de “donate”, unii angajaţi plângându-se de limitările impuse de paypal.
Şi ultima noutate vine de la
Poliţia Rutieră, care are în fază de testare un site de conţinut video (făcut de UTI, bineînţeles), pe care vom regăsi momente şi întâmplări hazlii cu domni primari, şefi de consilii judeţene şamd care conduc fără permis sau adorm în intersecţii.
Ministerul de interne discută cu Google despre posibila vânzare a acestui site. Suma înaintată e destul de mică, recunosc reprezentantii statului, însă partea convenită a fi plătită la negru îi mulţumeşte pe oficialii români.
Una peste alta, lucrurile stau bine, putem să ne proclamăm societate informaţională multilateral dezvoltată. Sorry, Patrick, dar şeful de sindicat avea dreptate, bugetarii au învăţat să aducă tehnologia în slujba omului.
Aş da leapşa mai departe, dar nu ştiu cine mai cunoaşte aşa bine limba de lemn…
Casa din lemn din imagine e plantată în curte la Metro. Costă 114.000 lei şi are 68 mp construiţi. La banii ăştia adăugaţi autorizaţiile de construcţie, fundaţia, instalaţia de încălzire şi cazarea echipei care v-o montează. Ah, da, şi terenul…
Îmi veţi spune că e scumpă, că ştiţi voi nişte moldoveni de la Gura Humorului care fac mai ieftin şamd. Întrebarea e alta: merită să construieşti o casă de lemn? E mai “ecologic”? E mai eficientă termic? E mai sigură în caz de cutremur? E mai periculos în caz de incendiu?
Daţi-vă cu părerea, mă întorc şi eu cu fotografii şi poveştile unora care au construit case din lemn şi locuiesc în ele.
Observ ca multe apartamente sau case noi puse in vanzare in ultimul timp ajung la clienti prin intermediul unor agentii care solicita comision, intentia dezvoltatorului fiind insa, in multe cazuri, ca la pretul cerut sa nu se mai adauge alte taxe (nu vorbim de cele notariale, desigur) care ar putea indeparta un potential cumparator. Brokerul care promoveaza proprietatea primeste un comision din partea vanzatorului, o abordare normala din moment ce acesta ii reprezinta interesele (vorbea Radu aici de dubla reprezentare). Si cu toate ca astfel de proprietati sunt bine marketate, spuneam ca apar agentii care incearca sa smantaneasca clientul de un eventual 3%, profitand de proasta informare a acestuia sau de o vizionare multipla, la care pot sa-i bage sub nas un imobil la care eventualul cumparator nu s-a gandit. Saptamana trecuta am primit trei mailuri de la persoane care s-au trezit in situatia de a accepta contractual sa plateasca un procent pentru apartamente sau case aflate in vanzare pe piata fara comision, pacaliti fiind de agentii – capusa. Intrebarile comune erau cum se pot evita astfel de capcane si cum se poate anula contractul de intermediere, iar eu nu pot sa raspund probabil satisfacator – spre dezamagirea lor. Nu sunt jurist sa pot sa speculez cum ar putea sa interpreteze instanta o astfel de speta (presupunand ca agentia v-ar chema in judecata in cazul in care n-ati plati comisionul aferent unei eventuale tranzactii), cat despre anularea unui contract, cred ca puteti spera doar la o intelegere cu partea cealalta. Singura solutie e sa va informati bine in prealabil, sa studiati cu atentie ofertele din zona care va intereseaza si sa verificati daca dezvoltatorul nu vinde in mod direct. Stiu, e tardiv pentru cei ce mi-au scris, dar articolul asta nu e pentru ei (v-am trimis pe mail o solutie mai putin ortodoxa, n-o scriu aici ca ma linseaza agentiile).
Asadar m-am hotarat sa va prezint cateva oferte care sunt exploatate de firme – capusa, dornice sa-si faca un nume pe piata tinand informatiile sub obroc. Am in vizor in special Crosspoint, o agentie cu sediul in Herastrau, cu o politica de vanzari cel putin neadaptata vremurilor noi in care traim. Dar asta putin mai incolo, spre sfarsitul saptamanii.
Azi va spun despre Flamingo Garden din Corbeanca, un ansamblu dezvoltat de Future Real Estate. E a doua etapa, de fapt, a acestui proiect, prima fiind vanduta in totalitate (si locuita). In Flamingo 2 mai sunt 5 sau 6 case libere, toate pe structura de lemn, bine executate, avand o suprafata construita de 240 mp (amprenta e de 120 mp). Lotul de teren are 500 de mp, spatiile comune sunt generoase, cu drumul de acces asfaltat de dezvoltator si locuri de parcare pentru musafiri. Pretul e de 180.000 de euro si proprietatea e promovata pe site-ul dezvoltatorului si pe magazinuldecase. Pretul e negociabil in functie de abilitati ( 
)si de modalitatea de plata. Dezvoltatorul ofera un sistem propriu de rate pe 5 ani, cu un DAE maricel. Singura chestie de reprosat e pozitia, ansamblul fiind marginit de terenuri agricole pe care nu cred ca se va construi prea curand. Sigur ca pretul ar trebui si el ajustat avand in vedere acest inconvenient, dar asta e o discutie sterila din moment ce majoritatea caselor s-au vandut si dezvoltatorul nu e, probabil, presat sa faca discounturi.
Flamingo Garden este unul din ansamblurile discutate intr-unul din mailurile primite. C.P. este suparat ca ar trebui sa plateasca 5400 de euro comision unei agentii, asta in eventualitatea in care ar duce la capat discutiile privind achizitionarea unei case in acest ansamblu. Flamingo Garden ii era oarecum cunoscut, pentru ca bate zona Corbeanca in cautarea unei case de cateva luni, dar aflandu-se zilele trecute in biroul unei agentii imobiliare din Otopeni (Sinergy Imob) a semnat un contract de servicii imobiliare si o anexa cu imobile oferite spre vizionare despre care agentul i-a oferit informatii trunchiate. Abia cand au ajuns in fata Flamingo Garden a inteles despre ce era vorba.
Cum serviciile oferite se limiteaza strict la “dezvaluirea” informatiei, supararea lui este de inteles. Asa ca revin zilele astea si va spun cum puteti gasi dezvoltatorul in cazul catorva oferte postate de Crosspoint pe imobiliare.ro, agentie care isi impaneaza anunturile cu detalii si fotografii irelevante.
Toate studiile facute in ultimul timp insista asupra faptului ca romanii sunt foarte preocupati de conceptul de “proprietate” si ca dorinta lor cea mai fierbinte e sa-si cumpere o locuinta. Sunt de acord, e subiectul zilei, al saptamanii, al anilor trecuti si – probabil – al celor ce vor veni. Sa stai cu chirie e umilitor, doar ai invatat din mosi- stramosi ca trebuie sa faci o casa, un copil si sa sadesti un pom. Neaparat in ordinea asta. Si ca sa nu tradezi datina, te bagi la credit. Pentru un hogeac in Bucuresti, fie in Rahova, fie in Vitan (un fel de Primaverii al middle-management-ului), te inhami la 20-25-30 de ani de tras, fara sa stii ce-ti rezerva viitorul. Familia e multumita, acum esti legat de glie. Scad preturile si tu ai de platit 400.000 de euro (cu tot cu dobanzi) pentru un cotet care costa anul trecut 180.000 de euro iar acum face maxim o suta de mii? E in regula, nu te panica, esti proprietar. Si toata lumea stie ca ai facut ce trebuia sa faci, ce se astepta de la tine. Tampeniile sunt chestiile pe care le comit aia care nu respecta regula; cand toata lumea face acelasi lucru, e ok. Amintiti-va de Caritas, erai atipic daca n-aveai lovele bagate acolo, ceilalti erau cetateni normali si onesti care faceau ce se cuvenea: investeau intr-o afacere sigura cu profit garantat. Logic, nu?
Ma rog, nu despre flerul proverbial al romanului doream sa vorbesc. Nelamurirea mea sta in alta parte: daca iti doresti asa mult un lucru, iti amanetezi viitorul pentru el, vorbesti toata ziua despre asta, de ce mama dracului il tratezi (dupa ce devine proprietatea ta) cu atat de multa lipsa de respect/ dragoste/ interes? De ce vopsesti fatada casei in roz? De ce iti pui jaluzele verticale, ti-e dor de birou? De ce ai atat de multa gresie si faianta in casa, e mausoleu? De ce in living tii o mizerie de lustra de 70 cm, chiar crezi ca o sa arate ca la Versailles? Romburile alea aplicate pe casa sunt simboluri masonice, esti in loja? Gardul de beton de 2.5 metri inaltime face parte din linia defensiva Maginot? Si combinatia de fier forjat cu placi de policarbonat crezi ca e o chestie stilata, aduce a proprietate din Toledo? Nu era misto sa consulti un arhitect si/ sau un designer de interioare? Ce sunt aia? Arhitectul e ala care ti-ar fi putut desena casa in asa fel incat sa nu creada toti prietenii tai ca te tragi din Toflea sau Strehaia. Designerul de interioare e omul care ar fi putut sa-ti spuna cum sa faci chichineata aia de apartament sa nu arate a sala de asteptare pentru clasa a II-a. Si daca va ganditi ca sunteti autodidacti in amenajari interioare, am un sfat: renuntati dracului la colectia Casa Lux, Casa Mea sau Domus- nu e nimic de vazut in ele. Apartamentele si casele pozate acolo sunt in general ale unor cretini care isi afiseaza sticlele de Martini si Chivas (pentru neinitiati: asta e un whisky pentru taranii fara gusturi, ieftin, facut peste tot in lume mai putin in Scotia), canapelele de piele cacanie Mobexpert, tablourile cumparate din hypermarketuri si televizoarele cu diagonale kilometrice.
Si m-am oprit. Ca ma cheama sotia sa vopsim un perete maro in dormitor. Si apoi punem pe el trei tabloute din alea cu insertii metalice, cu peisaje. Si o lingura de lemn, traditionala de pe DN1 – Valea Prahovei. Jos, in colt, avem o statueta originala africana Made in Thailand reprezentand un negru cu o mataranga sculptata fenomenal, ne-au zis aia care ne-au dat-o cadou s-o tinem in dormitor, ca face bine la fertilitate. Si cand terminam, ma duc in living, deschid barul – vitrina atent, sa nu daram bibelourile, si scot un lichior de cirese nemtesc si-mi torn un paharel cu mare grija, sa nu patez persanele de la mama. Hai noroc, weekend placut!
.
Banuiesc ca ati mai vazut asa ceva, containere de marfa transformate in locuinte. Insa Container City al britanicilor de la Urban Space Management e altceva. Intrati pe site-ul lor sa vedeti si alte proiecte.
Si in Olanda sunt cei de la Tempohousing, care au realizat un campus studentesc de 1000 de containere. Acum acesta este al doilea ca popularitate in Amsterdam, in conditiile in care sunt destule alternative de cazare pentru studenti.
.
.
Nu va repeziti sa-i plangeti pe sinistratii ocupanti ai locuintelor, toate containerele sunt izolate termic si fonic, au asigurate instalatii electrice si sanitare si sunt sigure din punct de vedere seismic. E destul de greu insa sa vorbesti despre alternative la locuintele din betoane in Romania, oamenii sunt suspiciosi si cand vine vorba de clasicele case din lemn. Au citit ei in “Formula AS” ca locuintele de metal iradiaza…
Dupa schelele de lemn (!) se ghicesc, desigur, apartamente de lux ce vor fi gata intr-un cincinal si jumatate. In zona de superlux Baneasa – Sisesti. Sunati acum, va rog eu, ca se da drumul la creditare si se scumpesc intr-o luna- doua…
.
Exemplul 1: casa P+1 in Petresti (Corbeanca) cu o suprafata desfasurata de 196 mp, amprenta la sol 109 mp, suprafata lotului de teren fiind de 567 mp. E o casa cu structura de lemn, cu pereti tip sandwich, cu finisaje modeste, cu put si fosa septica – lucruri obisnuite inafara Bucurestiului. Accesul se face pe un drum privat de 7 m latime. Pret: 380.000 de euro. Este aceasta o suma corecta sau e un pret mic, de criza? Hai sa calculam: o casa de lemn se construieste cu 350 de euro/mp, poate 400; terenul ar putea costa un maxim de 200 de euro/mp. Total: (400 euro x 197 mp) + (200 euro x 567 mp)= 192.200 de euro. Sa nu-mi spuneti ca pretul terenului e mai mare, ca nu cred ca ati auzit de multi fraieri care sa plateasca 200 de euro pe metru in Corbeanca, chiar in perioada de varf a bulei imobiliare. Asadar, amicul nostru pune la vanzare casa de lemn cu un pret dublu fata de cel de constructie.
Exemplul 2: Ciolpani, casa P+1, amprenta la sol 86 mp, suprafata desfasurata 172 mp, lot de 500 mp. Sistemul constructiv folosit este Argisol (cofraje din spuma solida de polistiren in care se toarna betoane). Pret: 249.000 de euro (redus de la 258.000). Pret real? Dam 500 de euro/mp pentru constructie (zice constructorul, nu eu) si pe teren… 50-60 de euro/mp? Total: 116.000 euro costul de constructie. Vanzatorul (dezvoltator, e vorba de un complex) promite si o piscina inclusa in pret, desi as putea paria ca e vorba de una din fibra de sticla, ieftina. Ma rog, adunand costul de constructie cu costurile adiacente (drum de acces, gard, piscina), nu depasim 150.000 de euro. Peste care vine un adaos de 100.000, sa merite efortul.
Exemplul 3: o simpla cautare pe site-urile de imobiliare va va releva existenta a aproximativ 1000 de oferte de vanzare de case/vile de peste un milion de euro (mergand pana la 15 milioane). Din centrul orasului pana in Pipera, de pe Giurgiului pana in Pantelimon, proprietatile de milioane stau ascunse in spatele unor anunturi laconice, asteptand cumparatori cu cash si care, probabil, acum stau cu chirie…
Concluzia? Criza e, vanzatorii nu au insa preturi de sezon. Momentul de referinta e primavara anului trecut, cand s-au atins maximele istorice, si orice discount se refera la valorile inregistrate atunci. Proprietarii de terenuri vorbesc despre bucata lor de ogor cu respectul cuvenit “clostii cu puii de aur”, sperind sa gaseasca cumparatori care sa plateasca macar la nivelul lui noiembrie 2007. Micii intreprinzatori imobiliari nu-si pot inchipui ca pot sa ramana cu doar 15-20% profit net, ar fi dezonorant si ar rade toata breasla dezvoltatorilor si cu fundu’ de ei. Bancile nu se pot hotari sa-i execute pe cei restanti la creditele pentru proiecte mai mari sau mai mici; cum ar proceda apoi cu imobilul, l-ar scoate la vanzare? La ce pret? Cui?
Asa ca ne dam intalnire in toamna, sa vedem atunci ce se mai intampla dupa o vara fara clienti la 2000 de euro/mp. Cat despre reluarea creditarii si “revenirea” pietei imobiliare, va recomand doua articole: unu si doi.
Desi sunt un fan al caselor de lemn si am citit si discutat cu multi constructori despre asta, recunosc ca nu am auzit niciodata despre blocuri cu structura de lemn. Iata ca in Montreal e o chestie obisnuita; faza haioasa e ca intre scarile de bloc se construieste un zid de caramida pe post de… firewall! In caz de incendiu, zidul ar putea sa protejeze restul imobilului de flacari. Hilar, nu?
Read all about it here: Emigrant prin Montreal – Site dedicat celor care vor sa vada adevarata fata a Canadei inainte de a fi prea tarziu.
Thx Sorin!