Am tot scris pe blog despre luxul de lux din Băneasa Residence, n-o mai luăm de la capăt. Recunosc că mi-a scăpat un aspect: garajul subteran n-are sistem de stingere a incendiilor, în schimb are uşi ce se închid electronic. Acum, cu deranjul ăsta, s-a văzut ce s-ar fi putut întâmpla dacă pompierii n-ar fi intervenit la timp. Deci oamenii ăia au plătit peste 300.000 de euro pentru un apartament în care, dacă ia foc ceva în subsol, au şanse să moară asfixiaţi.
Dar nu mă îndoiesc că le face Popoviciu coşciuge de lux, din mahon. Fără aerisire.
Tag Archive: lux
- Volksbank zice ca e privita ca banca specializata pe imobiliare si inchide 50 de francize.
- Un mic “luxury boutique resort” de vanzare in Koh Samui. Firma care il are spre vanzare nu are experienta in domeniu, insa nu discuta decat cu clientii care dovedesc ca “funds are guaranteed”. E un anunt util pentru romanii ce nu mai vor sa tina banii in Elvetia.
- 4000 mp de vanzare la iesirea de pe A1 spre Bolintin Vale. Omul accepta si o masina la schimb.
- “Primarii vor avea dreptul să intervină pentru reabilitarea faţadelor imobilelor împotriva voinţei proprietarului, costurile fiind acoperite de către autoritatea locală şi recuperate ulterior de la deţinătorul clădirii, a decis Guvernul în şedinţa de duminică.” Articolul intreg e in Gandul.
- The Harvard Graduate School of Design in colaborare cu SENSEable City Laboratory de la MIT au elaborat un proiect de casa “tsunami safe”. Detalii aici.
- Si pentru ca se apropie vacanta va oferim o fina selectie de vile de inchiriat in toata lumea. Da, stim ca nu sunteti toti milionari. Unii din voi ati ajuns miliardari.
V-am mai zis doar că-mi fac mall în Chitila. O să fie ăl mai mare din Ieuropa, o să-l sparg pe Popoviciu. Deocamdată le ridic halele ălora de la Carfur şi Leroa Merlin, dar după aia o să fac ditai hardughia de 137000 mp. Ce, nu mă credeţi? Uite şi articol în ZF: “Colosseum virgulă atacă mall-ul lui Popoviciu din Băneasa”. Competitor direct, da? Sunt la 10 km, dar juma’ din fluxul de clienţi din nord va veni în Chitila, că-l la o aruncătură de băţ. Lucru serios. Aştept să mă sune Ţiriac acum şi să-mi mulţumească, că aşa o să vândă şi el apartamentele alea din Residenz.
Sunt mare.
Update: mi-au scos virgula dintre subiect si predicat din ZF. Sunt trist.
Zic să schimbaţi peisajul şi să săriţi Grecia şi Turcia vara asta. Şi vă arăt “masseria” asta din Puglia, la 20 de minute de Lecce şi 15 minute de plajă, chiar în călcâiul cizmei. Pot dormi aici 8-10 persoane, preţul fiind în jur de 4000 de euro pe săptămână. Uleiul de măsline e la discreţie şi provine din recolta masseriei. Uitaţi-vă pe poze, vă rog, şi data viitoare veţi râde în hohote când veţi auzi vorbindu-se de “lux” şi “bun gust” în România.
Doamna invitată în studioul RFI este Adriana Cioca, project manager la Ţiriac Imobiliare. Adică doamna din dreapta, cea care răspunde citindu-şi foile printate de asistentă cu font de 16, să fie lizibil. Predicţiile sunt bune, Nokia şi Dacia vor tracta economia (împotriva voinţei ei, desigur) şi vom ieşi din criză anul ăsta, aşa că la începutul lui 2012 vom din nou ce am fost, poate chiar mai mult decât atât. Şi clasa medie va ieşi din bârlog, va da buzna la bancă pentru un credit, să cumpere de la doamna Cioca apartamente în “Stejarii”, proiect de lux din Băneasa. Că s-a săturat să încerce să le închirieze angajaţilor ambasadei americane, săraca.
Criză, monşer, acu’ trei ani îi trimiteai la plimbare pe fraierii care nu aveau faţă de juma’ de milion iar acum te rogi să vină americanii…
Zilele astea am schimbat domiciliul, după o luptă de două săptămâni cu agenţii imobiliari. Abia cu al treilea agent am reuşit să găsesc ce căutam. Experienţa asta mi-a arătat ce e un agent imobiliar bun.
- are cheile imobilului. fără discuţie, ăsta e primul pas. agenţii care nu au cheia înseamnă că nu au câştigat încrederea proprietarului. cum câştigi încrederea? fie prin recomandări, fie prin închirierea apartamentului. noua locuinţă stă la aceeaşi agenţie de 5 ani. ce credeţi, proprietarul are încredere în acea agenţie?
Mediafax a servit nişte cifre seci despre o creştere de 3% a numărului de tranzacţii imobiliare pe primele şase luni ale anului faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi Gândul şi Capital au sărit repede să vorbească despre o revenire pieţei. Din ce ar putea să-şi tragă seva piaţa asta imobiliară? Din creşterile salariale? Din micşorările de impozite? Din perspectivele economice îmbucurătoare? Nu se spune. Aşa că o lăsăm cum a căzut. Pe piaţă, adică.
Altceva. În fiecare zi am parte de bucuria de a întâlni dezvoltatori care descoperă că am scris câte ceva despre proiectul lor pe acest blog. Din păcate, revelaţia apare de obicei la 6 luni după publicarea articolului. Şi atunci să te ţii comentarii, reproşuri şi invitaţii de a vizita şantierul. Nu mă stresez, pentru că mă informez în amănunt înainte de a scrie ceva: sun, cer oferta, vizitez blocul, le urmăresc acţiunile din mass media, şamd. Aşa că atunci când încep cu “Bă băiatule, tu ştii ceva despre construcţii?” mă apucă râsul. Săptămâna trecută i-am avut pe meseriaşii de la “Parcul Privighetorilor“, nişte imobile făcute în coasta grădinii zoologice. Trecând peste nevroza obişnuită, haios este comentariul unuia dintre ei referitor la bucătăria “americană”:
Si daca noi ROMANII suntem tarani si nu gandim odata cu evoluatia, normal ca ne deranjeaza bucataria OPEN SPACE. Apropo tu cel care comentezi asupra acestui subiect. Target-ul proiectului sunt clientii care au un alt stil de viata; nu care vin seara acasa cu RATB-UL si se pun la gatit ciorba si fasole.
Deci nu noi, dezvoltatorii, suntem jigodii şi încercăm să maximizam profitul scoţând apartamente “de lux” din mucigai, fără o bucătărie ca lumea, voi sunteţi tâmpiţi şi neevoluaţi pentru că încercaţi să gătiţi acasă.
Bă băieţi, io zic să vă duceţi pe la ziariştii ăia pe care îi sponsorizaţi voi pe vremuri, să bage un articol de genul “Iată că se mai fac şi blocuri bune” sau “Grădina Zoologică, un pericol pentru paşnicii locatari din Parcul Privighetorilor”. Sau să scrie că îşi revine piaţa. A, stai, asta tocmai au făcut.
Teoretic, sunt bucureştean, cu rădăcini în Giurgiu şi Borovo (e undeva în Bulgaria), cum probabil mă dă de gol numele. Am fost la bunici în fiecare an când eram copil şi i-am ajutat la lipitul casei. În Regat (Bucureşti & împrejurimi pentru necunoscători), casele sunt făcute din pământ, bălegar, paie şi lemn (cred că despre paiantă e vorba). Chirpicii erau lux acum 50 de ani, când au fost construite casele din satul bunicilor. Pentru mine, satul a fost mereu reprezentat de o casa vai mama ei, fără fundaţie, fără structura, care se înclina câte puţin în fiecare an, într-o reprezentare modernă (cu curent şi tvr) a bordeielor.
Impact în insolvenţă? Păi de ce? Oamenii s-au mişcat bine, au cumpărat şi un teren frumos în Prelungirea Ghencea pentru a construi un ansamblu rezidenţial. Scadenţa pentru credit e pe 31 iulie, însă Piraeus (banca finanţatoare) va negocia probabil o noua dată. Ce să le ia ălora de la Impact? Terenul? Cine-şi doreşte teren în Prelungirea Ghencea? Să le ia apartamentele din ansamblul de la Grădina Zoologică? Şi să le vândă cui? Cum ziceam, nimic nou sau interesant în ce se întâmplă cu Impact. Nu e o dramă că o companie care a alergat după un profit baban şi rapid se duce la fund. Întrebaţi clienţii lor şi vedeţi dacă 5% dintre ei sunt cât de cât mulţumiţi. Da, ştiu că am dreptate.
Planorama (mă rog, dezvoltatorul) a intrat în insolvenţă pentru o datorie pe care ei spun că au plătit-o. Fapt divers: nu s-au prezentat la termen în faţa instanţei să probeze că într-adevăr şi-au achitat această datorie. Şi dacă ar avea dreptate tot n-ar conta; au plăţi restante în dreapta şi stânga, era o chestiune de zile până să sară alţii şi să-i bage în insolvenţă. Chiar, ce-i nou în ştirea asta? Noi am spus de mai bine de un an că Planorama nu va fi terminată vreodată şi ţinem pariul şi acum. După faliment şi executare, se va găsi o firmă care să preia ruinele şi să le finalizeze, dar asta nu se va întâmpla în următorii cinci ani. Cu tot respectul pentru clienţii păcăliţi, dar speranţele lor sunt deşarte.
Spaniolii de la Gran Via au anunţat că la anul vor construi 90 de locuinţe. La începutul lui 2007 anunţau 5000 de unităţi. Vedem, poate apare un client pentru terenurile alea de la Frigocom, să facă nişte depozite frigorifice acolo…
Cum ziceam, nimic nou. Era vizibil cu ochiul liber că Impact se duce în cap. Interviurile date în presa de biznis şi două bannere pe stradă nu rezolvă problema de imagine. Că de calitate nu are rost să mai vorbim.
Cât despre Planorama… Doar proprietarii strânşi pe forumul Softpedia mai speră să se întâmple ceva (şi soluţia lor e “ciocul mic, să nu mai afle presa”), în rest toată lumea ştie că valoarea datoriilor dezvoltatorului ar putea duce metrul pătrat construit la cote istorice.
Dar probabil că e inutil să vă spun asta. Voi ştiţi de ce ne citiţi: vă place să aflaţi ce se va întâmpla, nu să lecturaţi analize docte despre ce s-a petrecut ieri.
Nu pot să nu râd şi să nu mă laud când vine vorba de My Dream Residence. Acum mai bine de un an erau un proiect de succes, cu peste 75% din locuinţe vândute. Nu vorbim de apartamente de lux, aici aveam lux de lux. Despre ei nu găseai decât articole elogioase în presă şi pe siturile specializate în imobiliare. Asta până am săpat noi şi am descoperit că probabil nu vânduseră nici 50% din proiect, aveau 7 locatari în tot ansamblul, finisajele erau medii (pe alocuri execrabile), bucătăria era “americană” şi poziţionată pe un perete fără fereastră, constructorul avea cheile de la apartamente şi i le “împrumuta” dezvoltatorului că să arate locuinţele unor potenţiali clienţi şamd. Şi am zis că miroase rău de tot a faliment. Ne-au băgat în seamă doar cei de la Capital, care ne-au şi citat într-un articol despre MyDream. Asta până acum, când insolvenţa a scos la iveală că 75% dintre apartamente nu erau vândute; potop de ştiri, de analize, de fotografii, specialiştii au ieşit pe interval să explice ce şi cum. Cam asta e. Vorba cocalarilor pe Twitter: “please RT”.