Tag Archive: Presa

Titluri ce vestesc a doua venire

În ultimele săptămâni am văzut tot felul de titluri în presă ce vesteau creşterea preţurilor la locuinţe. Bazele acestor predicţii erau, desigur, analizele de mare valoare a unor brokeri imobiliari degrabă simţitori de puls. Azi am văzut un titlu în Evenimentul Zilei (de fapt un teaser pentru un articol din Capital): “Creşterea preţului locuinţelor a fost o alarmă falsă. Casele se ieftinesc”. N-am citit articolul, n-aveam de ce.

Mă folosesc de această ocazie pentru a saluta lipsa de informaţie şi de cultură economică a majorităţii concetăţenilor mei, investitori imobiliari de ocazie, ce aşteaptă întoarcerea vremurilor “caritabile” (de la Caritas).

 
Read More »

Vreau să fiu ca Leonardo. Sau ca Flanco. Curat şi uscat.

O ştire mişto ce va trece aproape neobservată de presa din România: Casa de Insolvenţă Transilvania a propus planurile de reorganizare pentru Leonardo şi Flanco, firme aflate în insolvenţă. Şi s-a asigurat că vor fi votate, aşa că din toamnă vom avea două sereleuri curate şi uscate. Mă rog, aflate într-o reorganizare ce va dura trei ani de zile, dar funcţionale şi fără datorii. Da, aţi înţeles bine, legea insolvenţei permite unei firme aflate în căcat până la gât să se ridice, să păşească mândră, fără urmă de pată sau miros.     Leonardo avea datorii enorme în momentul intrării sub umbrela insolvenţei, adică acum aproape 6 luni. Suma oficială a fost stabilită la 90 de milioane de euro, din care 10 către stat. În astea 6 luni, datoria către stat a crescut la ‘fo 16 milioane. Acum, conform planului de reorganizare, Leonardo îşi va plăti datoriile către bănci (parţial), către salariaţi şi o parte din cele către stat. Atât. Adică aproximativ 10 milioane de euro. Din 90, să nu uitaţi. Fabrici mici de încălţăminte sunt în faliment datorită creanţelor neîncasate de la Leonardo, în schimb primesc o poziţie onorifică în acest plan de reorganizare: “Totuși, avantajul față de restul creditorilor chirografari constă din menținerea colaborării cu un partener comercial care va continua să genereze venituri din livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii corespunzătoare.”

Haios e că fiscul a stat şi a belit ochii cum Leonardo şi-a crescut datoriile faţă de el de la 10 milioane la 16 milioane (diferenţa provine în mare parte din TVA neîncasat) şi acum o să primească, conform planului de reorganizare, ceva praf de pe tobă. A, şi un imobil de la Oradea pe care departamentul de imobiliare al fiscului îl va valorifica cât se poate de avantajos…

Flanco avea datorii de aproximativ 70 de milioane de euro. În urma planului de reorganizare va plăti statul integral (o sumă mică), salariaţii (tot o sumă mică) şi 84% din datoria faţă de bănci. Total? 10 milioane de euro. Restul? Să trăiască, să înflorească… Legea insolvenţei a apărat bietul serele în faţa creditorilor hrăpăreţi şi l-a scutit de  plata a 60 de milioane de euro către furnizori şi alţi parteneri de afaceri. Care, tot aşa, vor avea numai de câştigat dacă retailerul de electronice/ electrocasnice îşi continua activitatea, având o poziţie favorizată în viitoarea colaborare, blah blah blah, blah blah blah…

Cam atât. Aştept toamna, că vreau să le fac cinste băieţilor destepţi: de la Flanco îmi iau o plasmă,  de la Leonardo  îmi cumpăr o pereche de italieneşti de lac cu botul în sus, d-aia de 300 de euro.  Să mănânce şi gura lor…

PS: ar mai fi multe de spus despre cum a aşezat lucrurile Casa de Insolvenţă Transilvania pentru a se asigura că planurile de reorganizare vor fi votate, dar ce sunt eu, vreun analist economic să-mi dau cu părerea?

Update: s-a votat. E bine. Link

O ţeapă mai veche renaşte

Ţineţi minte staţiunea Terra de pe litoral? Nu? Presa vorbea în 2007 de o investiţie de 200 de milioane de euro într-o staţiune  cu hoteluri de 13 etaje, heliport şi teren de golf pe malul mării, situată în localitatea 23 August, ce ar fi urmat să fie finalizată în 2010. Cum timpul a trecut şi balonul cu staţiunea Europa din Corbu s-a spart, vechea abureală cu Terra ocupă din nou primele pagini ale presei româneşti. Aşa că nu mai staţi, cumpăraţi rapid teren în 23 August până nu i se înzeceşte valoarea!

Ce e nou

Impact în insolvenţă? Păi de ce? Oamenii s-au mişcat bine, au cumpărat şi un teren frumos în Prelungirea Ghencea pentru a construi un ansamblu rezidenţial. Scadenţa pentru credit e pe 31 iulie, însă Piraeus (banca finanţatoare) va negocia probabil o noua dată. Ce să le ia ălora de la Impact? Terenul? Cine-şi doreşte teren în Prelungirea Ghencea? Să le ia apartamentele din ansamblul de la Grădina Zoologică? Şi să le vândă cui? Cum ziceam, nimic nou sau interesant în ce se întâmplă cu Impact. Nu e o dramă că o companie care a alergat după un profit baban şi rapid se duce la fund. Întrebaţi clienţii lor şi vedeţi dacă 5% dintre ei sunt cât de cât mulţumiţi. Da, ştiu că am dreptate.

Planorama (mă rog, dezvoltatorul) a intrat în insolvenţă pentru o datorie pe care ei spun că au plătit-o. Fapt divers: nu s-au prezentat la termen în faţa instanţei să probeze că într-adevăr şi-au achitat această datorie. Şi dacă ar avea dreptate tot n-ar conta; au plăţi restante în dreapta şi stânga, era o chestiune de zile până să sară alţii şi să-i bage în insolvenţă. Chiar, ce-i nou în ştirea asta? Noi am spus de mai bine de un an că Planorama nu va fi terminată vreodată şi ţinem pariul şi acum. După faliment şi executare, se va găsi o firmă care să preia ruinele şi să le finalizeze, dar asta nu se va întâmpla în următorii cinci ani. Cu tot respectul pentru clienţii păcăliţi, dar speranţele lor sunt deşarte.

Spaniolii de la Gran Via au anunţat că la anul vor construi 90 de locuinţe. La începutul lui 2007 anunţau 5000 de unităţi. Vedem, poate apare un client pentru terenurile alea de la Frigocom, să facă nişte depozite frigorifice acolo…

Cum ziceam, nimic nou. Era vizibil cu ochiul liber că Impact se duce în cap. Interviurile date în presa de biznis şi două bannere pe stradă nu rezolvă problema de imagine. Că de calitate nu are rost să mai vorbim.
Cât despre Planorama… Doar proprietarii strânşi pe forumul Softpedia mai speră să se întâmple ceva (şi soluţia lor e “ciocul mic, să nu mai afle presa”), în rest toată lumea ştie că valoarea datoriilor dezvoltatorului ar putea duce metrul pătrat construit la cote istorice.

Dar probabil că e inutil să vă spun asta. Voi ştiţi de ce ne citiţi: vă place să aflaţi ce se va întâmpla, nu să lecturaţi analize docte despre ce s-a petrecut ieri.

Nu pot să nu râd şi să nu mă laud când vine vorba de My Dream Residence. Acum mai bine de un an erau un proiect de succes, cu peste 75% din locuinţe vândute. Nu vorbim de apartamente de lux, aici aveam lux de lux. Despre ei nu găseai decât articole elogioase în presă şi pe siturile specializate în imobiliare. Asta până am săpat noi şi am descoperit că probabil nu vânduseră nici 50% din proiect, aveau 7 locatari în tot ansamblul, finisajele erau medii (pe alocuri execrabile), bucătăria era “americană” şi poziţionată pe un perete fără fereastră, constructorul avea cheile de la apartamente şi i le “împrumuta” dezvoltatorului că să arate locuinţele unor potenţiali clienţi şamd. Şi am zis că miroase rău de tot a faliment. Ne-au băgat în seamă doar cei de la Capital, care ne-au şi citat într-un articol despre MyDream. Asta până acum, când insolvenţa a scos la iveală că 75% dintre apartamente nu erau vândute; potop de ştiri, de analize, de fotografii, specialiştii au ieşit pe interval să explice ce şi cum. Cam asta e. Vorba cocalarilor pe Twitter: “please RT”.

Experţi social media

Pentru a fi expert social media nu ai nevoie de o calificare specială. Apartenenţa la una sau mai multe reţele sociale îţi oferă baza, skill-ul de a relaţiona e crema tortului iar numărul de prieteni sau de urmăritori e topingul. Cu cât mai arătoasă e prăjitura, cu atât eşti mai aproape de statutul de expert social media. Nu, nu sunt necesare diplome sau cursuri costisitoare, nu e necesar să ştii nici măcar foarte bine gramatica limbii române.  Însă succesul cere timp şi perseverenţă, aşa că permiteţi-mi să vă ofer o scurtă listă de “ce se face” şi “ce nu se face” în reţelele sociale pentru a dobândi statutul de expert social media. Azi mă voi referi la Twitter.

  • Gramatica nu e esenţială, viteza de reacţie da. Lăsaţi cratimele să cadă unde vor, puneţi liniştiţi virgulă între subiect şi predicat, siluiţi verbele “a fi”, “a şti” şi “a scrie”. Nu e o ironie, e un îndemn serios: dacă vor vedea ceilalţi că puneţi virgulele sau cratima după nişte reguli, succesul dumneavoastră în această reţea e compromis.
  • Engleza este absolut necesară, însă numai ceea ce se numeşte globish. Sau romgleza. Sau rubbish english. Dacă veţi scrie corect în limba respectivă, e posibil să treziţi reacţiile unor vorbitori nativi ce vor încerca să comunice cu dvs, ori asta e contraindicat pentru că vă risipeşte energia inutil când scopul iniţial era să dobândiţi faimă pe plan local, în acest bantustan.
  • Nu trebuie să urmăriţi un subiect anume (sau un numar limitat), în final sunteţi un viitor expert şi trebuie să vă pricepeţi la tot ce mişcă. E de preferat să vă daţi foarte des cu părerea în chestiuni politice, indiferent de pregătirea dumneavoastră sau de nivelul de informare.
  • Tehnica retuitului (RT) e importantă şi trebuie învăţată în cel mai scurt timp. Cum să vă explic să mă înţelegeţi… Retuitul e ca şi cum ai spune altora că “Prietenul X a zis că…” şi inseraţi mesajul amicului. Dacă sunteţi mai mulţi în gaşcă, e important să îi includeţi pe toţi în mesaj, adică ceva de genul “Prietenul W spunea că prietenul Z spunea că prietenul Y spunea că prietenul X a zis…” şi mesajul. Da, ştiu, e stupid, e ca în bancurile cu miliţieni de pe vremea, dar ăsta e jocul, aşa veţi ajunge în frunte. Lăsaţi bunul simţ şi băgaţi mare!
  • Tuitmiturile sunt foarte importante şi dumneavoastră, ca aspirant la statutul de expert, nu veţi rata nici unul. La aceste întâlniri veţi descoperi alţi simpli tuiteristi sau chiar maeştrii tuiteristi. Nu băgaţi în seamă pleava şi concentraţi-vă pe pupatul dosurilor experţilor. Nu uitaţi totuşi calculatorul pentru momentul penibil de la final când vine nota de plată şi lumea se va încrâncena. Ţineţi-vă tare!
  • Informaţiile nu sunt importante, nu daţi mesaje cu linkuri din presa internaţională sau de pe bloguri de aiurea care tratează o temă anume. E posibil să faceţi totuşi asta dacă au trecut două zile de la eveniment şi respectiva poveste a apărut în presa românească. Miraţi-vă cu toată gura doar în acel moment.
  • Aveţi grijă ce informaţii personale lăsaţi să scape despre dumneavoastră: dacă lumea v-a mirosit că nu sunteţi “d-al lor”, şansele de a ajunge expert social media sunt iremediabil compromise. Reţineţi: berea corectă e Bergenbier, mâncaţi din când în când la KFC şi vă fiţoşiţi la “La Mama”, asta e acceptabil.
  • Vă începeţi ziua cu “Bună Dimiiii”  din politeţe, continuaţi cu “mă aşteaptă 111 mailuri necitite” ca să înţeleagă toată lumea că sunteţi o persoană importantă şi ocupată, anunţaţi pe la 5 că nu mai aveţi răbdare “să spargeţi uşa şi să vă duceţi acasă”  (asta din spirit de solidaritate cu clasa muncitoare) şi încheiaţi ziua căscând sugestiv “yaaaawwwn”.
  • Apropiaţi-vă de oamenii capabili să organizeze evenimente insipide; e musai să fiţi văzut acolo, să vă prindă un dslr în timp ce vă daţi ochii peste cap de plăcere pentru că [inseraţi orice aici].
  • Nu uitaţi, eficienţa este duşmanul de moarte al oricărui expert! Nu încercaţi să vă implicaţi în nici o acţiune ce ar putea să ducă la un rezultat serios, e extrem de riscant! Zgâlţâiţi-o cu graţie suficient timp cât să zică suficienţi oameni că sunteţi un profesionist.
Cam asta e tot pentru azi. Ştiu, se puteau spune mult mai multe lucruri despre cum să faci o carieră de expert social media pe twitter, dar eu sunt doar un biet privitor, nu un profesionist. Eheee, dacă tăiam şi eu măcar o factură de consiliere pentru aşa ceva (şi scriam şi IBAN-ul corect), azi nici nu mai stăteam de vorbă cu voi, plebeilor…

RBS’ Bob Janjuah: Euro Will Fall To Dollar Parity

Preiau integral înregistrarea discuţiei între Bob Janjuah, chief market strategist  la RBS, şi Erik Schatzker de la Bloomberg TV.   Momentele importante au fost punctate de Gregory White de la businessinsider.com .

Nu obişnuiesc să “împrumut” material, dar mi s-a părut interesant să postăm o părere autorizată despre viitorul zonei euro, paritatea euro – dolar şi altele, în condiţiile în care presa românească este foarte preocupată de genunchii juliţi ieri pe la Galaţi sau aiurea.

Bob Janjuah, RBS’s chief market strategist, spoke with anchor Erik Schatzker of Bloomberg TV about a variety of different issues, but was keen to point out he sees the sovereign debt crises of the moment of not being over and about to get worse. On stocks he says: “I think starting point, fair value for the S&P, based on a reasonable long term earnings trend, is 850.”

Here are some key other points

* 0:40 Buy stocks short term, euro is going to parity, treasuries are a problem long term, gold to $1500 this year
* 1:36 The longer term trend in the eurozone is dollar parity, Greece will continue to drag it down, and the euro project will come under further pressure
* 3:00 There is distrust of Greece in Germany, and its going to lead to public discontent over the bailout
* 3:35 Chancellor Merkel’s ability to get more through is extremely limited
* 4:10 Once it looked like it was heading to Spain, eurozone officials had to act
* 4:50 The private sector failed in 2008, and now its coming to roost in 2010
* 5:10 Europe is starting point because the politics is chaotic; only way forward is a federal Europe, which will involve a massive transfer of wealth from the North to South
* 7:45 Balance sheets matter, corporate sectors have improved, and sovereigns have gotten worse
* 8:50 Treasury yields could double, U.S. deficit may correct if U.S. gets split in power post 2010 elections; policy makers can’t resist blowing more bubbles
* 9:55 We may be repeating the mistakes of the past, in terms of bubbles, and the fallout is going to be bad. The reality is this could last 10-20 years

Preţurile au atins un minim istoric

E duminică şi sunt îngrijorat. Toată săptămâna am auzit că preţurile au atins fundul, aşa că trebuie să ne aşteptăm la scumpiri. Gata, joaca s-a terminat, confirmă chiar şi şeful de la Adama, care şi-a cumpărat un apartament în imobilul construit de compania sa pe bulevardul Ferdinand. De unde ştiu? Păi am citit în presă, sub un titlu de genul “se întorc cumpărătorii”. Din articol înţeleg că singurul client e domnul mai sus amintit, dar probabil ar trebui să înţeleg semnalul.

Sau povestea de acum două săptămâni, cu investitorii israelieni care au plătit 3.2 milioane de euro pentru un teren de 1600 mp situat la 30 de km de Bucureşti, în zona autostrăzii A2. Adică 2000 de euro per mp. Vă daţi seama cât costă acum terenurile de pe la Fundulea? Mii de euro metrul, nene.

Vă zic, e nenorocire, revirimentul ăsta economic o să ne bage-n boale, preţurile imobiliarelor vor exploda, daţi buzna la bancă să prindeţi un credit. Da, ştiu, băncile iau comision de analiză, comision de rambursare anticipată, comision de… Dar ce contează? Vedeţi doar că presa anunţă a doua venire, nu putem sta cu mâinile în sân.

Recitesc ce am scris cu voce tare. Audienţa mea, pisica personală, adoarme liniştită. E clar, trebuie să mă las de analize şi predicţii imobiliare…

Flamingo Garden Corbeanca

flamingo

Observ ca multe apartamente sau case noi puse in vanzare in ultimul timp ajung la clienti prin intermediul unor agentii care solicita comision, intentia dezvoltatorului fiind insa, in multe cazuri, ca la pretul cerut sa nu se mai adauge alte taxe (nu vorbim de cele notariale, desigur) care ar putea indeparta un potential cumparator.  Brokerul care promoveaza proprietatea primeste un comision din partea vanzatorului, o abordare  normala din moment ce  acesta ii reprezinta interesele (vorbea Radu aici de dubla reprezentare). Si cu toate ca astfel de proprietati sunt bine marketate, spuneam ca apar agentii care incearca sa smantaneasca clientul de un eventual 3%, profitand de proasta informare a acestuia sau de o vizionare multipla, la care pot sa-i bage sub nas un imobil la care eventualul cumparator nu s-a gandit. Saptamana trecuta am primit trei mailuri de la persoane care s-au trezit in situatia de a accepta contractual sa plateasca un procent pentru apartamente sau case aflate in vanzare pe piata fara comision, pacaliti fiind de agentii – capusa. Intrebarile comune erau cum se pot evita astfel de capcane si cum se poate anula contractul de intermediere, iar eu nu pot sa raspund probabil satisfacator – spre dezamagirea lor. Nu sunt jurist sa pot sa speculez cum ar putea sa interpreteze instanta o astfel de speta (presupunand ca agentia v-ar chema in judecata in cazul in care n-ati plati comisionul aferent unei eventuale tranzactii), cat despre anularea unui contract, cred ca puteti spera doar la o intelegere cu partea cealalta. Singura solutie e sa va informati bine in prealabil, sa studiati cu atentie ofertele din zona care va intereseaza si sa verificati daca dezvoltatorul nu vinde in mod direct. Stiu, e tardiv pentru cei ce mi-au scris, dar articolul asta nu e pentru ei (v-am trimis pe mail o solutie mai putin ortodoxa, n-o scriu aici ca ma linseaza agentiile).

Asadar m-am hotarat sa va prezint cateva oferte care sunt exploatate de firme – capusa, dornice sa-si faca un nume pe piata tinand informatiile sub obroc. Am in vizor in special Crosspoint, o agentie cu sediul in Herastrau, cu o politica de vanzari cel putin neadaptata vremurilor noi in care traim. Dar asta putin mai incolo, spre sfarsitul saptamanii.

Azi va spun despre Flamingo Garden din Corbeanca, un ansamblu dezvoltat de Future Real Estate. E a doua etapa, de fapt, a acestui proiect, prima fiind vanduta in totalitate (si locuita). In Flamingo 2 mai sunt 5 sau 6 case libere, toate pe structura de lemn, bine executate, avand o suprafata construita de 240 mp (amprenta e de 120 mp). Lotul de teren are 500 de mp, spatiile comune sunt generoase, cu drumul de acces asfaltat de dezvoltator si locuri de parcare pentru musafiri. Pretul e de 180.000 de euro si proprietatea e promovata pe site-ul dezvoltatorului si pe magazinuldecase. Pretul e negociabil  in functie de abilitati ( :) )si de modalitatea de plata. Dezvoltatorul ofera un sistem propriu de rate pe 5 ani, cu un DAE maricel. Singura chestie de reprosat e pozitia, ansamblul fiind marginit de terenuri agricole pe care nu cred ca se va construi prea curand. Sigur ca pretul ar trebui  si el ajustat avand in vedere acest inconvenient, dar asta e o discutie sterila din moment ce majoritatea caselor s-au vandut si dezvoltatorul nu e, probabil, presat sa faca discounturi.

Flamingo Garden este unul din ansamblurile discutate intr-unul din mailurile primite. C.P. este suparat ca ar trebui sa plateasca 5400 de euro comision unei agentii, asta in eventualitatea in care ar duce la capat discutiile privind achizitionarea unei case in acest ansamblu. Flamingo Garden ii era oarecum cunoscut, pentru ca bate zona Corbeanca in cautarea unei case de cateva luni, dar aflandu-se zilele trecute in biroul unei agentii imobiliare din Otopeni (Sinergy Imob) a semnat un contract de servicii imobiliare si o anexa cu imobile oferite spre vizionare despre care agentul i-a oferit informatii trunchiate. Abia cand au ajuns in fata Flamingo Garden a inteles despre ce era vorba.

Cum serviciile oferite se limiteaza strict la “dezvaluirea” informatiei, supararea lui este de inteles. Asa ca revin zilele astea si va spun cum puteti gasi dezvoltatorul in cazul  catorva oferte postate de Crosspoint pe imobiliare.ro, agentie care isi impaneaza anunturile cu detalii si  fotografii irelevante.

Târgul plictiselii

A inceput ieri cel de al nustiucatelea targ imobiliar de toamna, Condominium, asa ca am oprit azi pe acolo sa vad ce e nou. Ce pot sa va spun este ca in jurul pranzului eram singurul vizitator si intrarea mea in holul Salii Palatului a produs emotie printre cei cativa operatori cu camere de luat vederi.

Tot targul insumeaza doar vreo 10 ansambluri rezidentiale, majoritatea arhicunoscute.

Ceea ce mi s-a parut incredibil este ca mai sunt dezvoltatori care vin la targ cu imobile aflate in stadii incipiente de constructie (“pe la etajul doi” cum mi-a explicat stiintific reprezentantul Neocasa). Atunci cand am precizat ca as fi interesata mai mult de o constructie finalizata, agentul imobiliar mi-a declarat sec ca ii pare rau. Mai departe nu a considerat necesar sa isi raceasca gura sa imi prezinte totusi ansamblul. Presupun ca vinde asa de bine oamenilor rezonabili, dispusi sa dea avansuri pentru locuinte inexistente incat nu are sens sa faca eforturi in fata carcotasilor ca mine.

La standul Greenvista am aflat ca doua din cele 6 blocuri ar putea fi gata pana la sfarsitul anului dar in afara unei brosuri mici de 10 pe 20 nu am primit mare lucru. Preturi, schite, detalii finisaje, am aflat ca as putea primi daca ma deplasez pana in Pipera, la ansamblu. Cu greu domnisoara desemnata sa ii reprezinte mi-a spus un pret estimativ al unui apartament de showroom.

In rest atmosfera foarte trista. Ceea ce am remarcat este ca, desi in mod clar vanzarile de apartamente nu merg tocmai grozav pe criza, dezvoltatorii par vlaguiti, resemnati. Cativa dintre ei au venit la targ doar ca sa bifeze, au adus niste machete prafuite si vreo doua postere de hartie ramase de la evenimente trecute, au delegat angajati plictisiti si incapabili, care par atat de lipsiti de convingere incat nu cred ca ar putea sa imi vanda vreo guma de mestecat, daramite un apartament.

Personal ma asteptam la banere mari care sa anunte reduceri, la promotii speciale pe perioada targului, la vanzatori care te asalteaza cu informatii si detalii despre imobilul pe care il vand…

Celor care se vor obosi totusi sa se deplaseze la acest targ le fac o recomandare interesanta: sa se opreasca la standul ESPI (imediat in stanga intrarii). In oferta lor gasiti proprietati de vanzare in Spania, pe Costa del Sol. In afara faptului ca veti gasi preturile foarte interesante (spre exemplu: apartament de 135 mp intr-un complex dotat cu piscina si terenuri de sport, cu vedere la mare, bucatarie complet utilata, finalizat in momentul de fata pana la ultimul detaliu, 151.000 euro) va asigur ca discutia cu persoanele de acolo va constitui o revelatie. Una dintre partenere (cel putin asa am inteles), o doamna din Spania, mi-a vorbit cred ca mai bine de jumatate de ora cu o pasiune incredibila despre ansamblurile in care are apartamente de vanzare, oferindu-mi zeci de amanunte despre finisaje, despre caracteristicile fiecarui complex, despre regiunea respectiva , despre clima de acolo, despre piata imobiliara spaniola, mi-a prezentat posibilitati de a obtine credit de la bancile spaniole si mi-a detaliat care sunt formalitatile de cumparare si costurile tranzactiei si toate astea doar pentru ca m-am apropiat de standul ei. Femeia asta isi dorea sa vanda ceva, nu venise acolo doar ca sa imparta brosuri saracacioase si sa se planga ca nu merge piata.

S-ar putea ca o reciclare a personalului dezvoltatorilor autohtoni sa nu fie o idee rea. Eu le doresc succes si astept cu nerabdare declaratiile de presa de la finalul targului cand toti vor declara vorbi despre vanzari senzationale, ca de obicei.

Ce mai zice presa despre imobiliare


Stiri Radio Total/ 07.10.2009

Nimic nou in stirea de la radio, nu? Cei care urmariti stirile pe net si vedeti ce se intampla cu piata imobiliara din Romania sau din Europa nu aveti de ce sa va aratati surprinsi. Dar langa voi, la serviciu sau poate convietuind in aceeasi casa, exista oamenii care se informeaza in continuare de la televizor sau din presa scrisa (ce-mi place sintagma asta…).  Oameni care izbucnesc intr-o dimineata isterizati,  imprumutandu-ne starea lor de nervozitate,  motivata de faptul ca “au zis la televizor ca au inceput sa creasca preturile”.  Si au cumva dreptate, pentru ca in ultimele doua saptamani au inceput sa se strecoare discret in presa astfel de stiri. Notarii raporteaza cresterea numarului de tranzactii, mult sub aceeasi perioada a anului trecut, insa e o crestere. In America a trecut criza, in Germania la fel, in Marea Britanie s-a inregistrat o usoara crestere pe nu stiu ce segment. Investitorii incep sa revina, atrasi de aceasta piata tanara, joviala si disponibila. Sau favorita mea, stirea sau interviul cu nu stiu ce analist imobiliar  in care se zice clar ca “preturile au ajuns la limita de jos, de aici incolo ne putem astepta la cresteri”.  Toate stirile astea apar in jurnale care incep cu reportaje cutremuratoare despre marasmul economic spre care ne indreptam si despre incompetenta politicienilor ce guverneaza aceasta tara; in presa scrisa, povestile cu dezastrul ce vine dupa luna noiembrie tin primele pagini, urmate de cifre seci ce relateaza cresterea somajului si caderea PIB. De trei zile avem si marea veste, pe care multi o asteptau din primavara, cea cu majorarea TVA-ului.  Nu sunt analist si nici macar un grafic nu sunt in stare sa fac, dar toate stirile astea ma fac sa ma intreb cine e tampitul in vartejul asta: eu, ca nu inteleg cum merge piata imobiliara pe contrasens, sau analistii lui peste, care prognozeaza intoarcerea vremurilor de mare combinatie?

O explicatie as avea. Subtire, ca nici eu nu-s un tip de substanta. Dar sa zic. Analistii astia uita sa spuna ca USA, Marea Britanie, Germania si alte tari care ar fi depasit criza au o economie bazata pe initiativa privata. Si biznisurile se lupta sa supravietuiasca, folosind orice ajutor pe care statul il da.  Obama, Merckel si restul gastii sunt politicieni de prima mana, crescuti si formati intr-o economie care pune accentul pe mediul privat, asa ca inteleg ca supravietuirea statului depinde de IMM-uri (ca sa zic asa). Daca aia au iesit din criza  e pentru ca au cu adevarat clasa politica si biznis privat. Sa compari Romania cu astfel de tari e deplasat, pentru ca noi avem o adunatura de activisti pcr pe post de clasa politica si un prea tanar mediu de afaceri, fragil in fata atitudinii de zapciu a statului. O piata imobiliara sanatoasa e consecinta unei economii ce se bazeaza pe biznisul privat, nu o iluzie intretinuta de combinatori, bancile speculante si clientii neinformati.

Si as avea o recomandare pentru cei care jumulesc presa straina de informatii despre piata imobiliara sau despre criza economica. Nu citarea sursei ma intereseaza pe mine, ca nu scriu despre deontologie. As fi fericit sa copiati un articol de la cap la coada, ca are substanta, nu sa trageti o informatie din inceputul textului care sa va serveasca ca argument la o abureala gen “USA au iesit din criza”. Daca ati fi citit pana la capat articolul din “The Economist”, ati fi aflat  ca autorul considera ca mai e mult pana departe, ca sa explic pe intelesul vostru.