Posted .02, 2008 under Uncategorized
“01 octombrie
Nasoala zi. Am plecat dimineata de acasa si am facut juma de ora pana la Razoare. Acolo s-a blocat traficul douaj’ de minute. Am ajuns la serviciu cu intarziere, prilej pentru umflatu’ ala de Sergiu sa maraie, de zici ca nu merg afacerile ca nu vin eu la 7 dimineata. Am inceput sa dau telefoane, i-am luat la rand pe guţanii care au fost la targ. Am terminat repede: doi nu mi-au raspuns, unul mi-a zis sa-l sun peste o luna, sa vada cu banii, patru mi-au zis ca se asteptau sa mai scada preturile, ca asa au citit ei in ziare. Unul singur a zis sa-l sun vineri pentru vizionare. Cred ca ma las de jobu’ asta. I-am zis si Mirelei sa-mi caute ceva la banca la ea. N-am mai vandut din mai, cand am avut familia de ochelaristi pentru apartamentul ala nasol din Virtutii. La parter, intre usa de la bloc si usa de la lift. Cu un chiosc non-stop la trei metri de ferestrele de la sufragerie. Cred ca avea si un sobolan mort in masca de la cada, asa puţea in baie. Hmmm… Ce vremuri erau anul trecut, cand m-am apucat de imobiliare. Aveai o familie de asta la fiecare saptamana. Comenta unu’ ceva? Ca-i zgomot pe faţă – ia-ti termopane, i-o taiam scurt. Ca scara blocului e murdara – vrei sa dormi in casa sau pe preş? Ca blah blah blah – auzi, nene, cumperi sau…? Ca mai am trei care vor sa ia apartamentul asta. Cand i-am zis asta uneia de lucra manager de resurse umane la nu stiu ce banca a izbucnit in plans si mi-a oferit doua mii in plus, ca se saturase de cautat de patru luni. Da, alea vremuri…
Pe la pranz am citit in ”Capital” ca un destept de dezvoltator pronosticheaza o scadere a preturilor de 10% pana la sfarsitul anului la apartamentele noi. Altu’ care ne da cu capul de pereţi in timp ce noi ne chinuim sa-I vindem coteţele de la padure.
Pe la doua m-a sunat unu’ sa ma intrebe daca i-am vandut garsoniera. 34 metri patrati in Tineretului cu 90000 de euro. Ia ziceti voi, i-am vandut-o?
Am plecat acasa dupa o zi de frecat menta. Trebuia sa merg la 5 sa vad cu o familie (contabili, ochelaristi) un apartament de doua camere la intrarea pe Giurgiului. M-a sunat el sa-mi explice ca nevasta-sa a calculat ca daca sta 30 de ani cu chirie plateste mai putin decat creditul ipotecar pentru chichineaţa pe care i-am oferit-o eu. A inchis triumfator. Ce sa-I faci, nu mai sunt ochelaristii de alta data…
La sfarsitul zilei primesc o veste buna. Cica maine apare in presa un raport al Coldwell Banker care zice ca apartamentele noi se scumpesc cu 10-15% pana la sfarsitul anului si alea vechi cu 5-10%. Cred ca-i facut la mişto, da’ poate mai pica niste gugustiuci sa ma scot si eu pentru sarbatorile de iarna, ca ma bate la cap Mirela s-o duc si pe ea in Antalya de revelion.
Hai noapte buna.”