Altceva. În fiecare zi am parte de bucuria de a întâlni dezvoltatori care descoperă că am scris câte ceva despre proiectul lor pe acest blog. Din păcate, revelaţia apare de obicei la 6 luni după publicarea articolului. Şi atunci să te ţii comentarii, reproşuri şi invitaţii de a vizita şantierul. Nu mă stresez, pentru că mă informez în amănunt înainte de a scrie ceva: sun, cer oferta, vizitez blocul, le urmăresc acţiunile din mass media, şamd. Aşa că atunci când încep cu “Bă băiatule, tu ştii ceva despre construcţii?” mă apucă râsul. Săptămâna trecută i-am avut pe meseriaşii de la “Parcul Privighetorilor“, nişte imobile făcute în coasta grădinii zoologice. Trecând peste nevroza obişnuită, haios este comentariul unuia dintre ei referitor la bucătăria “americană”:

Si daca noi ROMANII suntem tarani si nu gandim odata cu evoluatia, normal ca ne deranjeaza bucataria OPEN SPACE. Apropo tu cel care comentezi asupra acestui subiect. Target-ul proiectului sunt clientii care au un alt stil de viata; nu care vin seara acasa cu RATB-UL si se pun la gatit ciorba si fasole.

Deci nu noi, dezvoltatorii, suntem jigodii şi încercăm să maximizam profitul scoţând apartamente “de lux” din mucigai, fără o bucătărie ca lumea, voi sunteţi tâmpiţi şi neevoluaţi pentru că încercaţi să gătiţi acasă.

Bă băieţi, io zic să vă duceţi pe la ziariştii ăia pe care îi sponsorizaţi voi pe vremuri, să bage un articol de genul “Iată că se mai fac şi blocuri bune” sau “Grădina Zoologică, un pericol pentru paşnicii locatari din Parcul Privighetorilor”. Sau să scrie că îşi revine piaţa. A, stai, asta tocmai au făcut.

.

Am fost la Monaco. Sau la Monte Carlo, nu mai stiu. Sau si la una, si la alta. Cica una e tara, unu oras. Sau invers. Oricum, nu conteaza. M-am dus cu piranda sa-si ia ceva frumos,  ca i-am promis ca daca ramane bortoasa din nou o premiez cu o excursie in “capitala luxului”, cum zice ea frumos. Suflet de poieta, talente si arfe, daca a facut si liceul! Si mi-a placut tare de tot, ce blocuri, ce vila peste vila, ce inghesuiala, ce plimbari pe promenada… Cam ca-n Bucuresti, da mai mult lux! Asa, ca sa va povestesc pe scurt, ca n-am talente la scris:

unu – nu-i cum spune astia la noi, ca trebuie o anumita organizare, urbanism – sau cum dracu-i zice; bagi bloc langa bloc, geam in geam, 8-10 etaje, pui doi copaci pe acoperis sa zici ca te preocupa mediul si gata dezvoltarea! O sa-mi ziceti ca Monaco are o suprafata mica si tre  sa se descurce si aia cum poate – pai si Bucurestiul nu-i la fel? Suprafata delimitata, mica, nu zice lumea ca “exista Bucuresti si restu  tarii” – ergo suntem un fel de Monaco!

doi – preturile la imobiliare sunt babane; cand ziceau analistii anul trecut ca Bucurestiul e un caz special si preturile n-are cum sa scada, venea toti smardoii pe forumuri (dcg, aici e vorba de tine) si dadea din gura ca in America nu stiu ce criza e, ca in Berlin pretu-i mic, ca in Ungaria casele-s moca, dar unu nu zicea ca la noi e ca la Monte Carlo! Va strangeti voi pe forum si stabiliti pretul pe metru patrat, cand pretu corect in Bucuresti e de la 25.000 de euro/ mp in sus!

.

.

Iote aicea, ce frumusete de apartament, din living poti sa-l scuipi pe  fraieru ala cu muscate-n balcon din blocul de vizavi, e fix ca hogeacu lu soacra-mea din Drumul Taberei, dar la pret e 25.000 de euro/ mp.

.

.

Daca esti mai dichisit, mai cu vedere la palat, bagi si pret mai de doamne ajuta – 40.000 de euro/mp; cum ar fi ruinele de blocuri din centrul Bucurestiului, pe la Eva pe acolo…

.

.

Si daca esti baiat-baiat, cu apartamentul in complex cu piscina, dai frate-n pret si ceri 50.000 de euro/mp. Adica pe Soseaua Nordului, cum ar veni…

trei – masini bengoase, tunate, a caror proprietari sunt niste ghertoi arabi, rusi, chiar romani, ce sa va mai zic, m-am imbolnavit cand am vazut ce frumos si-a facut barosanul ala Ferrari-ul aurit. Aurit cu aur adevarat, ba!

.

.

.

.

patru – atmosfera generala era ca la Mamaia, tzoape si tarani la tot pasul, dar cu lovele, se vedea dupa pudelul din geanta Lui Viuton, nu cu pechinezi ca la noi pe litoral. Baietii d-alde Poponet isi lasau masina parcata deampulea, turistii fraieri faceau poze cu tot felul de vedete doar de ei stiute, casino-ul era ca rahatu pentru muste, aia veniti in excursie cu buget se bagau doar in hol sa dea in butoane, la masa ajungeau gusterii, d-alde James Bond si baietii lui tata (unde tata a facut zeci de milioane din afacerile cu statul).

Inchei cu un mesaj optimist pentru dezvoltatorii mioritici: se poate! Nu disperati! Nu-i ascultati pe toti coate goale care zice ca preturile tre sa fie la 600-700 de euro/ mp! Putem implementa monelul monegasc (piranda mi-a explicat cum se spune, io am zis monacoist), asa cum tatuca Iliescu a implementat modelul suedez! Preturile in Bucuresti sa fie macar 10000 pe metru in Zabrauti!

Si de final va dau o poza cu magazinul de superlux unde a spart piranda zece mii. Pe ce? P-o sapca si o poseta. E mult? Cum sa fie mult, ba?! E cu Gucci pe ele, taranilor!

.

Ma rog, nu despre flerul proverbial al romanului doream sa vorbesc. Nelamurirea mea sta in alta parte: daca iti doresti asa mult un lucru, iti amanetezi viitorul pentru el, vorbesti toata ziua despre asta, de ce mama dracului il tratezi (dupa ce devine proprietatea ta) cu atat de multa lipsa de respect/ dragoste/ interes?  De ce vopsesti fatada casei in roz?  De ce iti pui jaluzele verticale, ti-e dor de birou?  De ce ai atat de multa gresie si faianta in casa, e mausoleu? De ce in living tii o mizerie de lustra de 70 cm, chiar crezi ca o sa arate ca la Versailles?  Romburile alea aplicate pe casa sunt simboluri masonice, esti in loja? Gardul de beton de 2.5 metri inaltime face parte din linia defensiva Maginot?  Si combinatia de fier forjat cu placi de policarbonat crezi ca e o chestie stilata, aduce a proprietate din Toledo?  Nu era misto sa consulti un arhitect si/ sau un designer de interioare?  Ce sunt aia? Arhitectul e ala care ti-ar fi putut desena casa in asa fel incat sa nu creada toti prietenii tai ca te tragi din Toflea sau Strehaia.   Designerul de interioare e omul care ar fi putut sa-ti spuna cum sa faci chichineata aia de apartament sa nu arate a sala de asteptare pentru clasa a II-a.  Si daca va ganditi ca sunteti autodidacti in amenajari interioare, am un sfat: renuntati dracului la colectia Casa Lux, Casa Mea sau Domus-  nu e nimic de vazut in ele. Apartamentele si casele pozate acolo sunt in general ale unor cretini care isi afiseaza sticlele de Martini si Chivas (pentru neinitiati: asta e un whisky pentru taranii fara gusturi, ieftin, facut peste tot in lume mai  putin in Scotia), canapelele de piele cacanie Mobexpert, tablourile cumparate din hypermarketuri si televizoarele cu diagonale kilometrice.

Si m-am oprit.  Ca ma cheama sotia sa vopsim un perete maro in dormitor. Si apoi punem pe el trei tabloute din alea cu insertii metalice, cu peisaje. Si o lingura de lemn, traditionala de pe DN1 – Valea Prahovei.  Jos, in colt, avem o statueta originala africana Made in Thailand reprezentand un negru cu o mataranga sculptata fenomenal, ne-au zis aia care ne-au dat-o cadou s-o tinem in dormitor, ca face bine la fertilitate.  Si cand terminam, ma duc in living, deschid barul – vitrina atent, sa nu daram bibelourile, si scot un lichior de cirese nemtesc si-mi torn un paharel cu mare grija, sa nu patez persanele de la mama. Hai noroc, weekend placut!

Si daca tot vorbeam de taranii care semneaza orice, britanicii de Provident Financial Romania se lauda ca le merge bine si spera la mai bine odata cu inasprirea conditiilor de creditare bancara. Cum care Provident? Aia cu dobanzi de 400%… Articolul din Business Magazin aici.