Mă folosesc de această ocazie pentru a saluta lipsa de informaţie şi de cultură economică a majorităţii concetăţenilor mei, investitori imobiliari de ocazie, ce aşteaptă întoarcerea vremurilor “caritabile” (de la Caritas).

 

PS: urmăresc zilele astea cu “amuzament” cum un profesor de sport, investitor de Tărtăşeşti, încearcă să oblige un client ce a contractat o locuinţă în ansamblul de 200 de case să-i plătească până la ultimul leu, conform contractului. Trec peste uşurinţa cu care persoana în cauză a semnat acel act în care nu e protejat în nici un fel, pot să înţeleg cumva că omul îşi dorea să se mute la aer curat şi entuziasmul l-a făcut să uite să consulte un avocat.  Mă uit însă la “dezvoltator”: a construit 5 case din 200, nefinalizate nici una din ele. Drumul de acces nu l-a interesat, deşi ţi-e greu să ajungi acolo fără un 4×4 autentic. Îmi place însă teribil că îşi obligă clienţii să-i dea toţi banii în condiţiile în care nu a făcut staţia de epurare. E adevărat că are un contract în mare parte în favoarea lui, dar a furniza utilităţile e una din obligaţiile lui. Fără canalizare e imposibil să locuieşti acolo, însă domnul profesor nu pare interesat de acest subiect. Probabil că e dispus să sape o “privată” în fundul curţii şi cu asta să bifeze şi una din ultimele obligaţii contractuale.

Exemplul e pentru ziariştii statisticieni, ăia care vorbesc despre trendurile pieţei în funcţie de preţurile de pe vreun site de tipul “anunţuri particulari”.  Mare parte din oferta imobiliară actuală e formată din mizerii d-astea, din ţepe, din locuinţe fără utilităţi. Când văd un articol făcut din tihna biroului, mă apucă dracii. Nici o legătură între articolele fanteziste din publicaţii ce se vor de biznis şi realitatea din teren. Nu m-ar mira să găsesc o odă în presă închinată relansării complexului Planorama.

Dacă n-ar exista “România, te iubesc” de la Pro tv, peisajul jurnalismului de real estate ar fi inexistent.

E frumos la noi la ţară, în Bucureşti. Aer curat, lumea liniştită, oamenii politici şi ziariştii stau liniştiţi pe marginea şanţului şi se mai balegă…

Poate ma lamureste cineva care-i treaba cu “residence”; adica de ce-i zici unui complex de blocuri sau de case “residence”? Ideea ar fi, credeam eu, ca un astfel de imobil e destinat strict pentru locuit, asigurand confortul necesar celor ce vietuiesc acolo. Dar daca incepi sa inchiriezi spatii comerciale, de depozitare sau pentru birouri in acel complex, nu se cheama ca le-ai tras teapa alora care au cumparat primii, vrajiti de povestea ta cu un “residence” linistit, fara zgomot si probleme, in care-ti vei lasa copii fara grija sa se zbenguie in spatiile comune?
Asta apropo de “Foisorului Residence“, complex de blocuri situat in zona Vitan, care a inceput sa inchirieze spatii pentru toata lumea…

Apartamente in Straulesti de la 69000 euro: o viitoare teapa de la Flat Invest. Articol in Adevarul.

Ce poti cumpara in ziua de azi cu 1 dolar in Statele Unite? Un hamburger. Sau o casa. Citeste in Ziarul Financiar.